Ceauşescu nu prea ţinea să facă o sărbătoare din ziua lui de naştere. I se păreau mai importante cele legate de calitatea lui de secretar general. Voia să fie un om obişnuit.
Se trezea la ora 7.30, la fel ca şi Elena, iar la ora 9.00 erau la birou. Nu a iubit petrecerile. Doar vânătorile îl pasionau. Se pare că spusele conform cărora aducea muzicanţi ca să se distreze este doar o legendă.
Soţii Ceauşescu se culcau foarte devreme. El avea o singură oră pe zi, după-amiaza, pe care o petrecea cum voia. Vizavi de casa lui din Primăverii era Club-bazinul în care era o sală mare de sport, cu o mică pistă de bowling, sport care-l amuza.
Elena nu agrea ideea de a avea prieteni; de fiecare dată, musafirii ei erau cam aceeaşi: doamna sau domnul Bobu. De altfel, Elena Ceauşescu avea un caracter dur, sever. Ce nu se ştie este faptul că nu-şi comanda rochiile în străinătate. Se făceau în ţară. Atelierele care-i lucrau erau modeste, şi nu mari case de modă, cum s-a spus. Pantofii îi primea de la Guban, iar bijuteriile purtate de ea erau modeste, făcute în ţară. Cu invitaţii era foarte rezervată şi foarte socotită.
Ceauşescu nu fuma, nu bea tărie, nu mânca niciodată peste măsură. Era un om chiar abstinent, respecta cu sfinţenie ce-i spuneau medicii. Am putea spune că a fost chiar fricos cu privire la starea sănătăţii şi nu numai. Se spune că era un tip gelos şi foarte posesiv.
Într-un interviu pe care l-a dat anul trecut, Camil Roguschi, fostul arhitect al palatelor „marelui Conducător”, îşi exprima convingerea, ca unul care a fost foarte apropiat de familia Ceauşescu, că „Nicolae era un bonom, care-şi iubea enorm soţia. Cred ca a fost singurul şef de stat care nu şi-a înşelat nevasta”.
Sursa: Atac