Vor scoate o lege prin care pensionarii vor respira mai mult aerul plimbărilor prin parc decât cel al instituţiilor prin care au fost angajaţi. Nu le ţin apărarea pensionarilor salariaţi.
E adevărat că mulţi stau pe locul pe care ar trebui să fie angajaţi tineri. Fac referire la faptul că prefer însă să fiu tratată de un medic care a tratat douăzeci de mii de rinichi decât de unul care a văzut 500 de rinichi, şi aceia în perioada rezidenţiatului. Aş prefera, dacă aş fi elev, să mai învăţ franceză de la un profesor trecut de 60 de ani, decât de la unul care spune: „Ai citit binişor, de tradus nu te pun pentru că nu ştiu nici eu“…
Ador să-l văd pe scenă pe maestrul Radu Beligan cu cei 90 de ani ai lui în spate decât un spectacol cu actori tineri care nu ştiu nici ei de ce se strâmbă pe scenă, dar susţin că fac artă. Prefer să zbor la Bruxelles cu un pilot de 60 de ani, decât cu unul care acum trei luni şi-a obţinut brevetul.
Ar fi exagerat să susţin că toţi medicii, profesorii şi artiştii pensionaţi sunt extraordinari. E clar că bătrâneţea are neajunsurile ei şi că întâlnim şi medici, profesori şi actori senili. Şi nu spun deloc că tinerii sunt incapabili. Vorbeam doar de faptul că în spitale, pe scenă şi în învăţământ avem încă nevoie de oameni cu experienţă.
Şi mai spun că nu e corect ce face acest Guvern, ai cărui miniştri parcă încă nu ştiu că au ajuns la guvernare. Dacă am economisi aşa mult din faptul că nu mai dăm salarii pensionarilor de ce nu încercăm să economisim strângând puţin şi cureaua aleşilor?
De ce nu-i lăsăm pe politicienii noştri fără maşini de serviciu (cu care merg în excursii sau să-şi ia copiii de la şcoală), tot felul de gratuităţi, şoferi, combustibil cât vor, cazări gratuite şi atâtea alte lucruri?
Cred că am economisi enorm de mult dacă nu le-am mai da atâtea motive de aroganţă. Da, chiar. Cum ar arăta România fără şmecheri şi aroganţi?
Nina Curiţa