REȘIȚA – Dacă privim în urmă cu vreo trei decenii, putem spune că Reșița a pierdut multe, dar cel mai mult a pierdut oameni. Iar Zilele Diasporei au început să însemne un fel de… al doilea maraton al Zilelor Reșiței. Ediția de anul acesta, cea de-a treia pentru municipiul de pe malurile Bârzavei, a fost deschisă, vineri, de o dezbatere la Primărie despre ce și cum s-ar putea face pentru ca reșițenii – și nu doar ei – să se întoarcă acasă.
Evenimentul, derulat de municipalitate împreună cu RePatriot, a adus la masa discuțiilor, alături de primarul Ioan Popa, câțiva „repatriați“ de la RePatriot, care au avut cu ce să-i atragă pe eventualii doritori de reîntoarcere acasă. În ecuația prezentată de ei, factorii esențiali au fost dorul de casă, nevoile financiare și dorința de stabilitate financiară, curajul și spiritul antreprenorial.
S-a vorbit în special despre resursele pe care le are Reșița, despre cum s-ar putea construi viitorul pe scheletul vechii industrii, fiind dat exemplul unui oraș german care și-a clădit modernitatea pe falimentul mineritului și oțelului. Nu trebuie uitat însă că, după decenii de nepăsare, scheletul obiectivelor industriale închise la Reșița este mult prea șubred pentru visul reclădirii.
Pentru „repatriați“, tocmai nepăsarea, birocrația, lipsa dezvoltării ar putea fi cheia dezvoltării inclusiv la Reșița, care are un potențial uriaș. Iar ei, cei care au avut curajul emigrării, ar putea avea curajul de a înfrunta, aici, din nou, greutățile, pentru a face lucrurile să meargă.
Din păcate, reșițenii continuă să plece, municipiul rămânând pentru temerarii emigrării locul concediilor. Unii dintre ei au explicat că spiritul antreprenorial nu este pentru toată lumea, mai ales dacă te-ai confruntat cu mai multe eșecuri, unii putând fi buni doar ca executanți.
Primarul Ioan Popa a ținut însă să sublinieze că renunțarea nu e o soluție și a amintit atât de reușita de la Monte Banato, cât și de câteva afaceri catastrofale. Ideea e să fii mereu pregătit s-o iei de la capăt!