Caraş-Severin, Romania

CARAŞ-SEVERIN – Este vorba de Râpa neagră, Cetatea de la Mehadia şi Sfinxul bănăţean, toate aşteptând să fie explorate de vizitatori! 

Pe Valea Cernei, turiştii pot descoperi frumuseţea a trei obiective turistice, nu atât de cunoscute, dar care în oricare altă ţară din lume ar fi foarte căutate şi foarte apreciate. Cea mai bună descriere a acestor obiective aflate în apropierea staţiunii Băile Herculane o face Banatul Montan, site-ul care promovează cel mai bine turismul din zona noastră: „Înainte de intrarea în Mehadia, priviţi pe partea dreaptă a şoselei şi veţi vedea <<Râpa Neagră>>, un bad-land de un pitoresc aparte al eroziunii torenţiale pe dealul cu gresii carbonifere. Din marginea drumului se poate ajunge pe o potecă lângă râpă în 15 minute. Văzute de aproape, şanţurile adânci pe peretele lipsit de vegetaţie te copleşesc prin culoarea sumbră cenuşiu-negricioasă a rocii, care lasă privitorului o impresie de neuitat. Mehadia vă întâmpină cu vestigiile cetăţii aşezate pe temelia castrului roman Praetorium, care se văd de la distanţă pe dealul Barcan. Este una dintre cele mai vechi localităţi din Banat şi printre puţinele care şi-a păstrat numele roman (Ad-Mediam) până astăzi. Localnicii îi spun în grai bănăţean Megia, dat fiind faptul că aşezarea este aproximativ la distanţa dintre Drobeta Turnu Severin şi Tibiscum Jupa-Caransebeş şi tot aici vine şi drumul roman comercial din Valea Almăjului. Localitatea mai este supranumită <<Cheia Banatului>>, datorită poziţiei sale strategice de pe culoarul Timiş-Cerna, atât în perioada romană, cât şi în cea medievală. Apoi, pe vremea imperiului austriac a fost <<un cuib de pază>> al Banatului de Severin. De jos se vede poarta cetăţii, iar în apropiere ruinele. La cetate se poate ajunge în 20 minute pe un drum care porneşte din mijlocul localităţii. Vizitând aceste vestigii, călătorul poate reconstitui istoria frământată a românilor din aceste locuri. Sfinxul bănăţean dăinuie acolo de mii de ani. Trecând prin milenii de zile senine sau ploioase, prin arşiţă şi geruri, mângâiat de razele soarelui sau biciuit de vânturi şi ploi, a rămas neclintit. Doar mai erodat de povara anilor şi vitregiile naturii. Şi-a păstrat însă intactă măreţia, inspirând în acelaşi timp forţă şi seninătate. Privind Sfinxul bănăţean, veţi avea în faţa ochilor imaginea unui om puternic, hotărât, dar nu încrâncenat. Este chipul unui om conştient de forţa sa, nu atât fizică, cât cea degajată din interiorul aparent de stâncă. Oglinda <<sufletului de piatră>> este în trăsăturile feţei regulate şi distinse ce inspiră o anumită seninătate, ca rod al înţelepciunii. Cu ochii la acest monument natural, desigur vă veţi întreba: Cum de s-a păstrat intact conturul şi mai ales expresivitatea feţei, accentuată tot mai mult de adâncitura orbitei ochiului? Şi ce urmăreşte să ne transmită Sfinxul?“

Iată deci, o invitaţie de nerefuzat la drumeţie pe Valea Cernei, lansată de site-ul Banatul Montan, în această toamnă aurie şi, de ce nu, o interesantă lecţie de istorie.

JCS-Nicoleta Moraru

Foto: Banatul Montan