REŞIŢA – După o perioadă de constantă ignoranţă şi chiar blamare a păstrătorilor de documente, cetăţenii au început să redescopere importanţa acestei instituţii!
Serviciul Judeţean Caraş-Severin al Arhivelor Naţionale a fost o instituţie căzută în uitare. Pe la colţuri, mulţi cetăţeni şuşoteau chiar că nu are nici o utilitate, că a trecut timpul hârţoagelor şi că lucrătorii acestei instituţii iau bani degeaba. Oare chiar aşa să fie?
Ei bine, la data de 15 iulie 2020 s-a publicat în Monitorul Oficial Legea nr. 130/15.07.2020 prin care se completează art. 5 din Decretul Lege 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice pentru dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Şi brusc, instituţia devine din nou o piesă pivotală pentru obţinerea acestor drepturi de către foştii prigoniţi. Şi numărul celor care au apelat la Serviciul Judeţean Caraş-Severin al Arhivelor Naţionale a crescut exponenţial în a doua parte a anului trecut.
Păi da, când vine vorba de încasat… brusc e bună arhiva. N-o mai blamăm, nu mai încasează bani degeaba conţopiştii ăia îndrăgostiţi de hârţoage. Promiscuitatea societăţii în care trăim a ieşit din nou la suprafaţă ca uleiul în apă. Mulţi dintre cei care acum au dat năvală la arhive să ia documente care să ateste prigonirea la care au fost supuşi înaintaşii lor nu dădeau doi bani pe acest serviciu.
Să stăm puţin să analizăm însemnătatea acestei instituţii. În depozitele serviciului judeţean se păstrează documente create de către 1.122 instituţii, întreprinderi, societăţi, asociaţii sau reuniuni din domeniile administrativ, economic, social, cultural, şcolar, spiritual, ordine publică sau militar, care şi-au desfăşurat activitatea în spaţiul actualului judeţ Caraş-Severin în perioada secolelor XVI-XX. Dintre cele 598 de cereri depuse în anul 2020, 246 au fost cu răspuns pozitiv, 131 cu răspuns negativ, iar celelalte au fost redirecţionate către creatorii/deţinătorii de arhivă, la ele s-a răspuns prin indicarea deţinătorilor documentelor, au fost solicitate informații/documente suplimentare sau se află în lucru. Menţionăm că din cele 598 de cereri depuse în 2020, 145 de cereri au fost depuse în baza Legii 130/2020.
Da, trăim în era digitală, informaţiile se stochează în cloud, le accesăm cu un simplu click, dar pe lângă originalitatea fizică a documentelor arhivate, să ne gândim la importanţa arhivelor. Una e să citeşti un document autentic, alta e să vezi o poză încărcată în world wide web. Şi încă ceva: pe ecran nu simţi mirosul de vechi, nu ai fiorul care te străbate când ştii că ai în mână un document semnat acum 100 şi ceva de ani. O arhivă e ca o bibliotecă, îţi mângâie sufletul, pe lângă satisfacerea nevoii de informaţie. Arhiva este pe lângă digital ca un vin vechi şi bun pe lângă o butelcă de 5 litri cumpărată de la supermarket cu 5 lei.
Să nu mai fim plictisiţi de arhive şi biblioteci. Poate pragul lor nu mai este trecut de atâta lume, dar măcar cei care o fac, trăiesc un sentiment unic. Acela de a da mâna cu istoria, de a palpa trecutul. Şi, sincer, însemnătatea unei arhive e mult mai presus decât a da nişte bani în plus unor beneficiari mai mult sau mai puţin îndreptăţiţi…
JCS-Nina Curiţa
