CARAŞ-SEVERIN – Apa din izvoare şi fântâni e bună, e chiar potabilă, declară în public un oficial cărăşean din Sănătate, deşi e contrazis de altul, care spune că orice depăşire de parametri dăunează organismului uman. Până la urmă, există nişte standarde impuse prin lege nu doar aşa, de dragul testelor, ci de siguranţă.
Mai grav este nu doar că nu ne permitem să facem analiza fiecărui fir de apă din care bem, ci că nici nu avem o evidenţă oficială a izvoarelor şi fântânilor publice din judeţ. Şi nici măcar nu avem o situaţie oficială cu cele care conţin nitraţi sau nitriţi, care ar putea genera probleme. Toate aceste situaţii au fost puse pe tapet sub cupola Palatului Prefectural, cu prilejul unei noi şedinţe a Comitetului consultativ de dialog civic pentru problemele persoanelor vârstnice.
Jurnal CS publica, în ediţia de miercuri, lista localităţilor unde au fost prelevate probe şi care au fost concluziile analizelor de potabilitate. Oficialii din Sănătate n-au căzut însă de acord dacă putem bea apa sau nu. În teorie, Direcţia de Sănătate Publică face analizele, dar proprietarii reţelelor, izvoarelor, fântânilor sunt cei obligaţi să ia probele şi să le transmită laboratoarelor. Şi tot ei sunt cei care trebuie să ia măsuri. Din păcate, însă, obligaţiile există doar pe hârtie. Iar la sate, în cazul fântânilor, e greu de crezut că oamenii ar putea suporta toate cheltuielile necesare. Dacă există nitraţi sau nitriţi în apă, „nu se pot îndepărta nitraţii şi nitriţii din tot ceea ce ştiu eu până astăzi decât cu staţii de denitrificare individuală care au nişte preţuri, nu cred că-şi permite cineva să-şi monteze aşa ceva acasă, ne spune dr. Ilie Laurenţiu Mărţuică, medicul şef al Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate. Nitraţii şi nitriţii sunt o formă destul de labilă, prin fierbere trec permanent din nitriţi în nitraţi şi din nitraţi în nitriţi, şi nu dispar! Prin consum, mai ales la copiii mici, produc insuficienţă respiratorie, ceea ce se numeşte, dacă-mi aduc bine aminte, boala albastră a sugarului. Trebuie mai mult, mai profund, dar şi mai în masă în identificarea surselor de apă cu nitraţi şi nitriţi cel puţin în mediul rural. Acolo unde încă există grajduri în aglomerare, încă există alte animale, încă există haznale în fundul curţii care nu respectă distanţa corespunzătoare faţă de fântână. Aici trebuie mers şi văzut. Şi nu putem spune că dacă am verificat o fântână într-un sat, am rezolvat problema nitraţilor şi nitriţilor pentru că nu i-am găsit acolo“.
Totuşi, perspectivele nu sunt sumbre definitiv. Asta pentru că o soluţie ar fi să se foreze mai în adâncime. „Nitraţii şi nitriţii nu sunt în pânza freatică de profunzime. Ei sunt în pânza freatică de suprafaţă. Dar atâta timp cât ai un grajd la o casă şi la trei case ai o fântână, eu cred că s-ar putea să fie o problemă“, a mai spus Mărțuică.
„Monitorizarea este una şi numărul de probe este alta, ne asigură Dan Miloş, directorul executiv al DSP. Direcţia de Sănătate Publică din Caraş-Severin a avizat un număr de 21 de planuri de monitorizare pentru unităţile administrativ-teritoriale care au sursă de apă. DSP, prin programele de monitorizare, a stabilit şi anumite măsuri care trebuie luate de către producătorii-distribuitorii de apă. Au fost realizate, pentru sursele de apă din sistem centralizat, un număr de 39 de acţiuni, au fost recoltate 70 de probe şi au fost efectuate 304 determinări fizico-chimice şi microbiologice, dintre care trei probe au fost necorespunzătoare. Unele probe au fost stabilite ca necorespunzătoare cu privire la turbiditate, altele nu au avut suficientă clorinare. Apa este potabilă, producătorul de apă, în speţă AquaCaraş, şi-a făcut datoria şi nu există situaţii de nepotabilitate. Mai există anumite aspecte privitoare la turbiditate, pentru sursele de apă de suprafaţă, dar nu privitor la nepotabilitate“, subliniază oficialul DSP. Şi totuşi, în situaţiile în care turbiditatea apei de la robinet a crescut, operatorul AquaCaraş a avertizat cetăţenii că apa nu este potabilă!
În pofida etichetei de apă potabilă pusă de directorul DSP întregului judeţ, „pentru fântânile care aparţin unităţilor administrativ-teritoriale, unele sunt în gradul de potabilitate, altele nu. În situaţia în care o fântână care este în raza teritorială a unei anumite autorităţi administrativ teritoriale nu întruneşte potabilitatea, Direcţia de Sănătate transmite o înştiinţare şi se pune un afiş cu privire la nepotabilitate. (…) Prelevarea de probe este un atribut exclusiv al proprietarului sursei de apă. Conform Legii apelor, proprietatea, în speţă unitatea administrativ-teritorială, are obligaţia să preleveze probe şi să le aducă spre analiză la Direcţia de Sănătate, în cadrul laboratorului de control în Sănătate Publică. Este obligaţie legală“.
Întrebat dacă toate cele 69 de comune aduc probe la laborator, oficialul DSP a subliniat: „Au obligaţia!“. Câte dintre ele aduc? „Nu avem o evidenţă clară a tuturor surselor de apă, a tuturor fântânilor care sunt pe teritoriul judeţului Caraş-Severin“, a precizat directorul DSP.
Şi dacă de la DSP aflăm că nu e mare lucru orice depăşire de ceva din conţinutul apei, de la CJAS aflăm însă că „orice parametru trebuie să se încadreze într-o anumită valoare maximală. Când este depăşită valoarea maximală, devine nociv pentru om. Fierul, manganul, calciul, aluminiul nu are rost să spun cât de redus trebuie să fie“…