Cetăţenii oraşului, al cărui viitor conform spuselor primarului Gheorghe Neicu, constă în turism, văd zilnic cum sub ochii lor dispare o istorie. Cea a mineritului, veche de 216 ani, care timp de două secole a fost o mândrie pentru urbea cu rădăcini austriece.
Până acum, ne-au sunat la redacţie peste 50 de cititori din Anina, care ne-au semnalat acelaşi lucru: Anina e dusă la fier vechi. Ce voiau oamenii să ne spună şi de fapt să constatăm şi noi? Că tot ce înseamnă maşini de extracţie, unele unicate în Europa, compresoare, strunguri unicat şi o serie de alte utilaje, cândva indispensabile industriei mineritului, sunt tocate zilnic de aparatele de tăiat fier vechi.
Şi acest lucru se întâmplă de când s-a hotărât închiderea SC Miniera Banat Anina, aflată acum în lichidare. Ghinionul SC Miniera a fost că a intrat pe mâna unui lichidator judiciar pasionat doar de propriile buzunare şi pentru care istoria e, probabil, doar un cuvânt al limbii române.
Am fost la faţa locului şi am încercat să stăm de vorbă cu reprezentanţi ai lichidatorului judiciar sau cu cei care mai lucrează la Combinatul minier. Şi am constatat un singur lucru: că „omerta“ (legea tăcerii) nici la italieni nu funcţionează mai bine decât la Anina.
Autorităţile oraşului ce fac în acest timp? Spre nedumerirea noastră asistă neputincioase la tăierea obiectivelor care trebuiau să facă parte dintr-un Muzeu al Mineritului.
Ba mai mult, edilii oraşului aşteaptă răspunsuri la diverse reclamaţii şi petiţii adresate diverselor autorităţi judeţene şi centrale, precum şi o eventuală atitudine luată împotriva acestei situaţii. „Eu am mapa cu toată corespondenţa adresată autorităţilor. I-am scris chiar şi primului-ministru“, ne-a spus primarul Gheorghe Neicu.
Ce măsuri să se mai ia împotriva lichidatorului acum, dacă nu s-au luat atunci când la Puţul II s-a tăiat maşina de extracţie, pusă în funcţiune în anul 1912, şi singura din ţară care funcţiona cu cablu lat?
S-a reuşit doar salvarea maşinii de extracţie de la Puţul IV. Cetăţeni din Anina susţin că ochii tăietorilor de fier sunt îndreptaţi acum spre maşinile de extracţie de la Puţul I, maşini unicat care, până în 2006, au scos cărbune de la 1.000 de metri adâncime.
Optimist, primarul Gheorghe Neicu ne-a mai spus că „eu nu cred că se vor tăia maşinile de la Puţul I, mai ales că reprezentanţi ai Direcţiei pentru Cultură au fost zilele trecute aici pentru a vedea care e situaţia. Nu putem tăia aşa uşor istoria“. Valentin Tasia, fost minier, ne-a spus: „La închiderea minei, maşinile de extracţie din subteran le-au îngropat acolo, acum le taie pe cele de la suprafaţă. E dureros. Mă gândesc cum le dovedesc copiilor mei că eu am lucrat atâţia ani în mină?“
„Oricât de frumos va fi viitorul Aninei, trecutul trebuia păstrat“, ne-a spus, cu lacrimi în ochi un fost minier, actual pensionar, Friedrich Kaden. Şi lista oamenilor care ne-au vorbit despre ceea ce înseamnă istoria Minei Anina e lungă.
Nina Curiţa