CARAȘ-SEVERIN – Ele pot fi împrospătate vizionând expoziția foto-documentară „Ada Kaleh, Ada Kaleh…“, găzduită de Muzeul Banatului Montan din Reșița! Evocând o istorie definitiv pierdută, vernisajul expoziției avut loc zilele trecute, în cadrul unui eveniment care, sincretic, a făcut apel la aproape toate simțurile!
Despre imaginile de pe simeze, colecționate pe parcursul mai multor zeci de ani de Michael Românu, născut la Orșova Veche, dar stabilit în Germania, s-a vorbit cu nostalgie pe un fond de muzică turcească și parfum de flori, la o cafea, un pahar de bragă sau de limonadă, degustând baclavale, rahat sau tort cu marțipan. De acest ambient s-a îngrijit managerul Muzeului Banatului Montan, Livia Magina, care, comandând telefonic braga de la o firmă din Galați, a avut surpriza să afle că antreprenorii, Mariana și Dilaver Ismail, își au rădăcinile chiar în Ada-Kaleh, iar aceștia, aflând pentru ce eveniment se comandă au trimis-o ca fiind din partea casei.
„Expoziția încearcă să ilustreze o legendă, pornind de la «salutările» de altă dată, ale secolului al XIX-lea, transmise pe varii ilustrate, până la ieșirea din expoziție care coincide cu ultimul însemn al insulei, care aparține, de fapt, viaductului cu același nume care ne amintește că Ada Kaleh a existat cândva.“, a explicat criticul Ada Cruceanu.
Pentru Michael Românu este mai mult decât o legendă, întrucât imaginile colecționate se suprapun celor memorate în cotidianul copilăriei, petrecute într-o Orșovă Veche dispărută și ea sub apele Dunării. Vizitatorilor expoziției deschise cel puțin pentru următoarele două săptămâni, imaginile le vor stârni fără îndoială sentimente contradictorii, de natură a împrospăta amintiri personale sau, în lipsă, a ilustra imagistic/imaginativ povestiri citite sau auzite de la părinți sau bunici.
Dificil, oricât de ancorați în realitate am fi, să nu ne întrebăm: oare cum ar fi arătat prezentul dacă electrificarea României (nefinalizată nici astăzi), componentă a făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate și a înaintării spre comunism, n-ar fi avut în plan și sistemele hidroenergetice și de navigație Porțile de Fier? Logic, în 1968 n-ar fi existat un astfel de motiv pentru a fi retrasată limita județului Mehedinți, iar Orșova, cât și Ada Kaleh, ar fi fost astăzi UAT-uri din Caraș-Severin. Nu vom ști, de pildă, niciodată, în ce fel ar împleti azi bătrânii insulari, în poveștile spuse nepoților, subiecte de pe vremea otomanilor, habsburgilor, hohenzollernilor sau ceaușeștilor, cu unele din timpul embargoului sau al alegerilor de la 9 iunie…
JCS-Walter Fleck
