REŞIŢA – Spune Ioan Popa, primarul Reşiţei, explicând cum, a redus birocraţia aparatului administrativ tăind din hârtii şi semnături.
Ioan Popa, primarul reşedinţei judeţului, ne povesteşte cum a mai reuşit să mai taie câte ceva din birocraţia, din drumurile şi hârţogăria reşiţenilor care ajung pe la Palatul Administrativ. „Cutremurul“ a început la Urbanism, unde, după cum deja se ştie, cererile pot fi depuse în fiecare zi a săptămânii, spre deosebire de anii precedenţi, când se preluau doar luni şi marţi, şi erau analizate doar de câteva ori pe lună, când se întrunea nu ştiu ce comisie. Primarul: „De ce nu se preiau în fiecare zi?“, funcţionarul: „Nu ştim!“, altul: „Mai demult se preluau în fiecare zi“. Primarul: „Dispoziţie: se preiau în fiecare zi! (…) Ce e cu această comisie? Este obligatorie prin lege?“, funcţionarul: „Nu!“. Primarul: „Dispoziţie: Se desfiinţează comisia“.
Un alt monument de birocraţie întâmpina, până mai ieri, cetăţenii care îşi schimbau actele de identitate. Asta pentru că, spre exemplu, cei de pe Calea Timişoarei, actualmente strada Timişoarei, odată ajunşi la Evidenţa Persoanelor, din Poşta Veche, erau îndrumaţi spre Ghişeul unic de la parterul corpului I, din Centrul Civic. Acolo depuneau cereri şi acte, care apoi erau preluate de o funcţionară de la etajul al doilea („că mersul pe jos face piciorul frumos“, aminteşte primarul), care le analiza, completa un document tipizat prin care se adeverea că „strada“ e tot una cu… „calea“. Hârtia ajungea în mapa primarului, la semnat. Iar dacă edilul era plecat din ţară, cetăţeanul avea de aşteptat mult şi bine. La final, după semnare, hârtia ajungea la parter, de unde cetăţeanul trebuia s-o ia şi s-o folosească pentru obţinerea noii cărţi de identitate. Lucrurile s-au rezolvat prin transmiterea nomenclatorului străzilor de la Palatul Administrativ, la Evidenţa Persoanelor.
În felul acesta, nici cetăţeanul, nici funcţionara de la etajul al doilea nu mai trebuie să facă atâtea drumuri. „Am tăiat vreo zece hârtii, cinci semnături şi şapte kilometri de picioare“, concluzionează Ioan Popa.