CARAȘ-SEVERIN – Pentru cei care nu știu, Via Transilvanica a apărut la ideea lui Alin Ușeriu. Deschiderea oficială a traseului lung de 1.400 km va avea loc pe 8 octombrie, la Alba Iulia. Alin însă a pornit la drum, a parcurs până acum peste 1.100 km, zilele trecute ajungând la Reșița!
Așadar, în această perioadă străbate Terra Banatica, adică porțiunea din Via Transilvanica aflată în Banatul Montan. Până la Turnu Severin, punctul final al călătoriei, mai are de parcurs aproximativ 200 km. „Mi-am consumat superlativele, dar vă promit că în Terra Banatica intri într-o altă lume. Parcă traseul te pregătește pentru marea finală și, dacă mai treci și de codrul acesta nesfârșit, primești fata împăratului și toată împărăția”, nota călătorul ostenit de drum.
Alin trecuse Poarta de Fier a Transilvaniei, amintindu-și cu câtă greutate traseul a fost mutat pe terasamentul vechii căi ferate istorice construite în 1909, a treia din Europa prevăzută cu cremalieră. Face parte din patrimoniul Europei și mii de oameni din toată lumea ar veni s-o vadă dacă… n-ar fi fost dată la fier vechi în 2004, când s-a demontat tot ce era de luat. Chiar i-a povestit un negustor că, atunci când transportau fierul vechi, nu putea încărca vagoanele mai mult de jumătate fiindcă nu țineau șinele. „Am învins cu greu birocrația ca să putem folosi terasamentul liniei, dar sunt bucuros că am putut muta traseul de pe drumul național unde e foarte periculos. Greul a fost făcut. Mai trebuie câte un pic de piatră măruntă în unele locuri, două podețe și un pic de întreținere periodică pentru o arteră bună inclusiv pentru localnici”, observa Alin zilele trecute.
Apoi pașii l-au purtat spre Lindenfeld, sat în al cărui intravilan caută teren cu acte-n regulă. Pentru că vrea să reconstruiască o gospodărie pe care ar transforma-o ca pe El Camino, în Albergue Donativo, unde voluntari din toată lumea oferă ospitalitate câte două săptămâni. Sau cel puțin e visul unei seri de toamnă din care, odată trezit, înțelese că drumul de la vis până la realitate e o altă călătorie. Îi plăcu mult borna de sub teiul uriaș de la intrarea-n satul părăsit, bornă care-l îndemna să părăsească și el traseul marcat pentru a se plimba prin fosta vatră a fostului sat. „Așa am ajuns în cimitir. Până atunci credeam că și jaful are demnitatea lui, dar mă tem că aici a fost întrecută măsura, căci gardul era complet dărâmat și ciurda umbla peste morminte. În timpul liber fac gardul la cimitir pentru că se cade ca acel loc să rămână de aducere aminte pentru cele două secole de istorie a satului”, sunt doar o parte din gândurile care-i trec prin minte.
A doua zi o ia din loc pentru că vrea să parcurgă fiecare bucată din lungul traseu. Nu mai e mult nici până la punctul final de la Turnu Severin, locul de care indiscutabil se leagă apariția poporului român, și nici până la marea deschidere de la Alba Iulia, loc sacru al edificării României așa cum o știm azi. Via Transilvanica e drumul care unește, inaugurat la 100 de ani de la încoronarea de la Alba Iulia.
JCS-Ionel Ivașcu
