Acum ceva timp, omul a mers să plătească o factură. După ce a dat banii, aproape de ieşire, a verificat chitanţa şi a constatat că i se ceruseră cu 50 de lei mai puţin decât valoarea de pe hârtie. Aşa că s-a întors la ghişeu şi a încercat să spună că s-a făcut o greşeală. Imediat, casiera şi-a ridicat cocul indignată, pregătită să îl repeadă. Când i-a explicat, l-a tamponat cu privirea de parcă i-ar fi cerut cheile de la casă. Sau un rinichi. Sau amândouă.
„S-a uitat lung la mine, parcă nu-i venea să creadă. Am plătit cei 50 de lei, iar când m-am întors să plec, un bărbat care aştepta la rând mă privea cu milă, ba chiar cu dezgust. Păi da, aveam chitanţa în regulă, 50 de lei în plus în buzunar, de ce am făcut „prostia“ să fiu cinstit? Cine ştie ce s-o fi gândit, poate că nu cunosc valoarea banilor… “ a mai adăugat omul, care m-a rugat să facem un material cu atitudinea unor funcţionari.
Nu m-aş mira ca, dincolo de laudele de faţadă, şi respectivul jandarm să fi avut parte de un tratament similar. Mai ales că la el nu era vorba de 50 de lei, ci de 50.000 de euro. Într-o ţară în care majoritatea trăiesc cu mai puţin de 200 de euro pe lună. O adevărată avere! Dacă a avut sau nu îndoieli înainte să facă acest gest, nu ştiu. Iar dacă le-a avut, nu l-aş condamna. Putea liniştit să-i bage în buzunar, şansele să fie prins erau infime. Are familie, doi copii, cheltuieli, poate şi clasicele rate la bancă.
Dar, cu toate acestea, Aurel Trăistaru a fost cinstit şi a dat înapoi o sumă pe care foarte puţini ar putea să o strângă într-o viaţă întreagă de muncă. De ce a făcut acest gest? Nu ştiu. Poate de teamă, poate de cinste, poate în speranţa primirii unei recompense legale (ceea ce n-a fost cazul, el a primit de la proprietarul banilor doar o scrisoare de mulţumire). Prefer totuşi să cred că a fost vorba de cinste.
Şi aş vrea să avem mai mulţi „idioţi“ de acest fel decât băieţi şmecheri şi descurcăreţi ca cei pe care îi întâlnim la tot pasul. De aceea mă întreb acum câţi dintre dumneavoastră aţi fi în stare, dacă aţi găsi pe stradă 50.000 de euro, sau măcar 100, şi aţi avea posibilitatea să-i luaţi fără ca nimeni să ştie, aţi alege să-i daţi înapoi?
Chiar dacă ştiţi că vă alegeţi doar cu „stigmatul“ de om cinstit în România?
Nina Curiţa