Trei principii stau la baza Politicii Agricole Comune – PAC : 1) cel al promovării pieţei unice în domeniul agricol; 2) un sistem protecţionist menit să aducă avantaje producătorilor agricoli comunitari în faţa produselor importate din afara UE; 3) o susţinere financiară comună, de către toate statele membre a costurilor implicate. Deşi principiile s-au păstrat, situaţia s-a schimbat foarte mult din anii 50 până azi.
Dacă iniţial 20% din forţa de muncă a celor şase state fondatoare produceau 12% din PIB, peste 50 de ani sectorul agricol produce 2,4 % din PIB-ul UE şi ocupă 5,3% din populaţia activă a Uniunii. În ţările central şi est europene cifrele corespunzătoare sunt de 9% şi respectiv 22,5%.
Cu toate acestea, datorită puternicului lobby din unele dintre ţările UE – mai ales a fermierilor francezi şi germani – aproape jumătate din bugetul UE este alocat agriculturii, iar 80% dintre textele publicate în Jurnalul Oficial al CE aparţin domeniului agricol. Domeniul reglementărilor agricole este foarte vast şi foarte complicat. Realităţile economice au făcut să se facă două importante reforme ale PAC – în 1992 şi cea mai recentă în 2003.
Iniţial agricultura a fost susţinută şi pentru a se asigura hrana europenilor. Dar deja în 1973, nevoile comunitare de cereale, carne de vită, produse lactate, carne de pasăre şi legume erau asigurate în proporţie de 100% din producţia proprie. Deja s-a pus problema reducerii surplusului de produse agricole. UE subvenţionează pensionarea anticipată a agricultorilor peste 55 ani. O măsură cu acelaşi scop a fost adoptată în România – renta viageră pentru ţăranii în vârstă care-şi vând terenurile.
În urma reformei din 2003, UE nu mai subvenţionează producţia, ci suprafeţele, tocmai pentru a descuraja supraproducţia. Începând cu 1984 se introduc în UE cotele de lapte, pentru a limita producţia în surplus. Cota de lapte este un drept al fermierului de a vinde procesatorului sau pe piaţă laptele pe care-l produce. Este foarte important ca ţăranii români să solicite cota de lapte până la 31 octombrie 2006. Cota de lapte poate fi vândută sau lăsată moştenire. Este îngrijorător că mulţi ţărani confundă cota de lapte de azi – o reglementare europeană – cu fostele cote de pe vremea comunismului.
Drd.ec. Horia IRIMIA