CARAŞ-SEVERIN – Coşmarul fostului TMK, actual Artrom Steel Tubes, este departe de a se fi terminat! Conducerea companiei încă aşteaptă ca autorităţile să analizeze tranzacţia şi faptul că firma are acţionariat nou, pentru ca blocajele să înceteze!
La aproape un an de când a început coşmarul blocării Artrom, Adrian Popescu, preşedintele Artrom Steel Tubes, ne-a povestit despre piedicile pe care încă le întâmpină compania deşi nu mai are nicio legătură cu ruşii, despre necesitatea deblocării situaţiei şi repunerea firmei pe liniile strategice abandonate în urmă cu un an. „Deși documentația depusă atestă schimbarea controlului asupra companiei din Germania, care este acționarul majoritar al ARTROM (fosta TMK-Europe GmbH), nu a fost încă soluționată solicitarea noastră, probabil din cauza birocratizării excesive a procesului de analiză și a legislației internașionale confuze și neunitare în acest domeniu. Această întârziere ne provoacă însă zilnic dificultăți: în ciuda regimului derogatoriu de supraveghere (prin care Statul Român ne-a asigurat o modalitate de supraviețuire decentă), câteva bănci își menţin reticența de a accepta transferuri între ARTROM și partenerii săi; prin urmare, compania are, în permanență, blocate sau întârziate plăți de la client de circa 30 de milioane de euro!“, susţine Adrian Popescu.
JCS: ARTROM STEEL TUBES produce la uzina siderurgică din Reșița oțelul necesar uzinei de țevi din Slatina, de unde se livrează produse în Europa, Statele Unite și Asia, având ca agenți comerciali sucursalele sale din Europa și SUA. Companiile ARTROM din România însumează circa 2.350 de angajaţi (1550 în Slatina, 770 în Reșița și circa 30 în reprezentanțele din Europa și SUA) şi afaceri de 2 mld. de lei, din care 85% din exportul produselor către cei peste 600 de clienți din Europa și America. Cum s-a încheiat negocierea contractului colectiv de muncă pentru cei peste 2000 de angajaţi?
Adrian Popescu: În mod obișnuit, la finalul fiecărui an, rediscutăm cu partenerii noștri de dialog social condițiile de remunerare și beneficiile salariaților pentru anul care urmează. La finalul anului 2022 și începutul anului 2023 aceste discuţii au dobândit o complexitate mai mare: în urmă cu un an, cele două companii din Resița și Slatina au fuzionat – fosta TMK-Reşița a fost absorbită de fosta TMK-ARTROM – astfel că a fost necesar să „fuzionăm“ și cele două contracte colective de muncă. Procedura a presupus un efort semnificativ din partea tuturor părților implicate, de la experți din companie, până la avocați specializați în astfel de fuziuni și reprezentanți ai celor trei sindicate. A rezultat un contract colectiv care conține clauzele cele mai favorabile salariaților din cele două acte precedente și creșterea tuturor beneficiilor, respectiv a drepturilor salariale și asimilate salariilor, începând cu anul 2023.
JCS: În contextul conflictului ruso-ucrainean, în ciuda faptului că aici lucrează doar români, Statul Român a decis să sancţioneze fostul TMK Artrom pentru că avea acţionariat rusesc, compania fiind la un pas de blocaj. ARTROM STEEL TUBES a scăpat de îngrădirile impuse?
Adrian Popescu: După schimbarea controlului societății, mai exact al beneficiarilor reali ai acesteia, și a denumirilor tuturor companiilor care fac parte din Grupul ARTROM, am depus în data de 9 ianuarie la autoritățile competente documentația completă aferentă, solicitând anularea deciziilor care au înghețat fondurile Artrom si ale subsidiarelor sale din România. Deși documentația depusă atestă schimbarea controlului asupra companiei din Germania, care este acționarul majoritar al ARTROM (fosta TMK-Europe GmbH), nu a fost încă soluționată solicitarea noastră, probabil din cauza birocratizării excesive a procesului de analiză și a legislației internaționale confuze și neunitare în acest domeniu. Aceasta întârziere ne provoacă însă zilnic dificultăți: în ciuda regimului derogatoriu de supraveghere (prin care Statul Român ne-a asigurat o modalitate de supraviețuire decentă), câteva bănci își menţin reticența de a accepta transferuri între ARTROM și partenerii săi; prin urmare, compania are, în permanență, blocate sau întârziate plăți de la client de circa 30 de milioane de euro. Practic, sunt o serie de bănci, în special în Italia, care, deşi au fost somate de Guvernul local să elibereze calea financiară pentru ARTROM, nu au făcut-o, ignorând atât decizia de supraveghere din România, cât și deciziile autorităților din țara europeană în care au blocat transferuri. Astfel, ne este blocat accesul la fonduri proprii de capital circulant, care ne îngreunează semnificativ activitatea. Dacă autoritățile competente ar grăbi anularea deciziilor de înghețare a fondurilor și comunicarea publică a acestor decizii, s-ar putea relua, treptat, fluxul normal al activității financiare și am putea reveni în piața de achiziţii la cele mai bune prețuri și elibera astfel capitalul propriu blocat în diverse bănci în afara României. În plus, celeritatea autorităților în această privință ne-ar permite să relansăm programul nostru de investiții tehnologice și, mai ales, pe cel de mediu, având în vedere că implementarea politicilor de sustenabilitate a fost suspendată din această cauză.
JCS: Sincer, v-aţi simţit abandonat de factorii de decizie din jurul dvs, din domeniul dvs, din politică, în timpul aplicării sancţiunilor?
Adrian Popescu: Se împlinește, imediat, un an de când a început acest coșmar pentru ARTROM. Ca sa fiu corect trebuie să spun că, în ciuda confuziei din primele două-trei luni de la conflictul din Ucraina și instituirea regimului de sancțiuni, decizia de supraveghere permanentă nu a oprit activitatea companiei, însă a încetinit-o. Am pierdut clienți mai ales din domeniul auto – din păcate, chiar din România – și oportunitatea de a achiziționa materii prime, piese de schimb, scule, energie prin tratative normale bazate pe egalitate de șanse privind accesul la cele mai bune prețuri. Cu toate acestea, e remarcabil profesionalismul celor trei supraveghetori din partea Ministerului Economiei, cu care am lucrat în această perioadă, mai ales în ceea ce privește eforturile de a nu întârzia analizele pentru validarea partenerilor; apreciez că au înțeles circuitul complicat al business-ului nostru. De altfel, oficialii ministerului cunosc bine modul în care blocarea Artrom a afectat economia europeană și au încercat să intre în dialog cu omologi din țările membre EU, și, împreună cu ANAF, să ajute ARTROM să își continue existența. Asta în condițiile în care primele două luni de blocaj au fost un adevărat coșmar, cu momente în care nu am văzut nicio soluție de redresare și ne gândeam deja la scenarii de faliment, fiind loviți din toate părțile, fără ca ARTROM sau salariații ei să fi avut vreo vină. Întreaga situație a lăsat urme adânci în mentalul colectivului de la ARTROM. Colectiv care, paradoxal, a rămas unit și a continuat să lupte să găsească soluții pentru a acționa profitabil chiar și în aceste condiții grele. Sperăm deci ca autoritățile din România să finalizeze cât mai repede procesul de analiză și să putem pune astfel compania pe liniile strategice abandonate în urmă cu un an.
JCS: Credeţi că se va înţelege uşor faptul că ARTROM STEEL TUBES nu mai are nicio legătură cu Rusia şi că este o companie cu acţionariat sârb?
Adrian Popescu: Trebuie să o spunem răspicat: TMK a vândut întregul grup de companii din Europa către o companie de investment banking din Serbia, iar tranzacția a fost înregistrată definitiv la Registrul Comerţului din Germania, autoritate care a emis încă din luna decembrie certificate constatatoare apostilate cu această tranzacție. Orice fel de scenariu fantezist, speculativ, e alimentat strict de întârzierea excesivă a hotărârii de anulare a deciziilor de blocare a conturilor din 2022, iar acesta e un motiv în plus să așteptăm cu nerăbdare finalizarea procesului de analiză pentru a putea reveni cu adevărat la normal. De altfel, situația nu este nouă pentru noi; chiar și atunci când TMK avea controlul acțiunilor, Grupul ARTROM a acționat mereu autonom, fără control decizional din partea rușilor în ceea ce privește activitatea operațional-financiară. Astfel, preluarea controlului de către un investitor financiar nu va schimba modul nostru de operare. Aș menționa în acest context că întregul grup ARTROM și-a schimbat guvernanța corporativă. Avem un nou Consiliu de Administratie format din patru cetățeni români, specialiști cu renume, dintre care doi au și poziţie executivă, un cetățean american, unul din Serbia și unul din Olanda. În general, s-a păstrat structura managementului, cu anumite realocări de mandate. Actualul Consiliu de Administrație arată astfel: Adrian Popescu– preşedinte, Larsen e/v Houwert Ingrid Agnes Maria-administrator, Cristian Drinciu-administrator şi director general, Vlad Năstase-administrator şi director general adjunct financiar, Victor Cionga-administrator, Casey Sears Stevens-administrator, Stefan Petrovic-administrator.
JCS: Indiferent ce nume a purtat, în spatele companiei pe care o conduceţi s-a derulat mereu una dintre cele mai de succes afaceri din România şi Europa. Aţi avut mereu planuri pentru Slatina, pentru Reşiţa. Le mai aveţi? Dezvăluiţi câteva dintre ele…
Adrian Popescu: Înainte de blocajul din primăvara anului trecut, începusem procesul de avizare internă a unui program nou de investiții, împreună cu foștii acționari, care viza: creșterea semnificativă a eficienței energetice și economice a proceselor tehnologice, reducerea amprentei de carbon a produselor noastre în contextul măsurilor de decarbonizare de la nivelul Europei, diversificarea tipurilor de produse și creșterea capacității de producție. Aceste proiecte erau în faza de avizare când a intervenit blocajul. Încercăm acum să le reluăm și am avut, în acest sens, discuții preliminare cu noii acționari. Planul e ca imediat ce vom primi deciziile de anulare a blocajelor, să reîncărcăm aceste proiecte în bugetul nostru pe următorii ani. Din păcate, am pierdut deja un an și încă nu stim cât vom mai pierde din 2023 până vom putea din nou să discutăm efectiv despre implementarea unor proiecte de acest tip.
JCS: Mi-aţi spus cândva că uzina de la Reşiţa este locul de unde încep planurile de afaceri ale companiei. Îşi păstrează acelaşi rol în cadrul ARTROM STEEL TUBES?
Adrian Popescu: Așa cum menționam, continuăm să acționăm autonom, chiar dacă avem un investitor financiar nou. În Reșița este uzina care produce materia primă. De aceea am folosit acea figură de stil, care exprimă un adevăr: de la Reșița începe fluxul tehnologic care transformă deșeurile metalice (prin reciclare) în ţagla pentru țevi, iar procesul este continuat la Slatina prin laminare în produsul finit. Capacitatea noastră de a produce oțel de foarte bună calitate la Reșița, flexibilitatea noastră în ce privește fabricația a peste 62 de tipuri de oțel au fost atuuri care ne-au impus pe piață ca producător de top în industria țevilor mecanice.
JCS: Vă mulţumim!
Nina Curiţa
