Cartel Alfa a întocmit o listă cu nu mai puţin de 1.256 de fabrici şi uzine care, după 1990, fie şi-au găsit sfârşitul, fie sunt pe cale de a se închide. O parte dintre cele care au fost privatizate pentru un euro trăiesc şi azi, din restul au mai rămas doar zidurile. Însă, privatizarea nu s-a făcut tocmai pe un euro, asta pentru că investitorii s-au angajat să plătească restanţe sau să investească anumite sume şi astfel să dea de lucru oamenilor din comunităţile respective.
Din acest punct de vedere, judeţul Caraş-Severin are şi exemple pozitive, cum ar fi combinatele siderurgice de la Reşiţa şi Oţelu Roşu, sau uzina constructoare de maşini din Reşiţa. Conform comunicatului Cartel Alfa Caraş-Severin, printre uzinele „demolate“ de perioada postdecembristă se află Miniera Anina, Miniera Bocşa, Întreprinderea mecanică Topleţ, Întreprinderea de accesorii Văliug, Combinatul de prelucrare a lemnului Caransebeş sau Întreprinderea de exploatare forestieră şi transport Caransebeş. Însă, din punctul de vedere al sindicatelor, aceea listă reprezintă răspunsul la multe întrebări.
„S-a tot vorbit despre nevoia privatizării, uneori chiar şi pe un dolar, pentru ca investitori cu bani să facă din întreprinderile «comuniste», societăţi comerciale profitabile! Ce a însemnat acest lucru în timp? Ne dăm seama abia acum când proporţiile dezastrului sunt incalculabile, iar efectele în plan social sunt de-a dreptul tragice! Ne amintim cu toţii cât de mult au strigat sindicatele împotriva unor privatizări care aveau ca efect închiderea şi vânzarea fierului vechi rezultat din tăiere sau a terenurilor! Sau cât de mult eram acuzaţi pentru faptul că nu înţelegem economia de piaţă şi că ne opunem progresului“, se mai arată în comunicatul Cartel Alfa Caraş-Severin.