Emil Boc are toate motivele să bată în masă. În altcineva nu poate să dea, decât eventual în el însuşi pentru că a acceptat acest rol. Nu-i ajungeau propriile greşeli, acum trebuie să le plătească şi pe ale altora. Însă, dincolo de înălţimea funcţiei, trebuia să se aştepte la asta. Vorba mentorului său de la Cotroceni, primăvara nu-i ca iarna iar oamenii nu mai sunt alungaţi prin case de frig. Acum pot să stea şi să le ureze de bine aleşilor în stradă ore întregi.
Dacă ar putea, i-ar calma. Îi e lehamite şi lui de încasat bulgări, înjurături şi huiduieli. Dar de unde bani? UE şi FMI s-au săturat să ne ţină în perfuzii. Au fost de acord să ne aplice un tratament, nu să ne ţină în moarte clinică, pe aparate. Adică pe banii lor.
Degeaba bate premierul acum în masă. Ar putea la fel de uşor să bată şi în pereţi, în scaun sau în hidrantul de peste drum, că tot nu va scoate bani de acolo. Dar ar fi bine să-i scoată de undeva, pentru că zilele astea va tot da ochii cu sindicaliştii.
Şi nu le va putea da marele, temutul şi adevăratul răspuns – prea mulţi bugetari, prea puţini bani. Nu ar fi… politic. Poate că respectivul pumn ar fi trebuit îndreptat împotriva celor care au dus la aceste probleme, conservând din motive populiste un sistem bugetar supradimensionat şi anchilozat. Dar nici asta nu ar fi politic…
Iar să le reduci drastic numărul acum, pe timp de criză, e cam târziu. Şi nici să-i ţii pe toţi nu poţi. Altfel spus, se anunţă o săptămână interesantă pentru Emil Boc - idei nu, bani nici atât. Investiţii doar pe hârtie, firmele private cad precum trestiile. E trist să ştii toate astea şi să-ţi mai dai seama că şi masa în care loveşti cu pumnul sună a gol…
Nina Curiţa