Cu alte cuvinte, parlamentarii noştri doresc să impună poporului român la ce ştiri să aibă acces.
Sau, mai bine zis, nu au încredere în capacitatea noastră de discernământ, românul de rând, imatur din punct de vedere moral şi intelectual, având nevoie de îndrumări de la elita binevoitoarei noastre clase politice (ceea ce îmi aminteşte de „indicaţiile preţioase” de tristă amintire).
Bine că avem suficient discernământ când vine vorba de votare dar nu când vine vorba de viaţa de zi cu zi! Şi atunci, întrebarea mea este cine va decide care ştiri sunt pozitive şi care negative? Poate vom vedea şi reprezentanţi ai lumii politice (să nu fiu rea şi să le spun direct CENZORI), pe lângă fiecare instituţie de presă, care vor hotărî care informaţie apare şi care nu.
Şi cum se va face această triere? Oare o ştire despre un politician prins în flagrant cu mita în mână nu ar putea fi considerată ca şi negativă pentru mult-iubita noastră clasă conducătoare? Sau ştirile despre nivelul de trai tot mai scăzut al atâtor români nu cumva ar fi dăunătoare moralului naţiunii?
Ne este sortit să ne întoarcem la vremurile ştirilor despre recordurile producţiei la hectar într-o ţară de muritori de foame? Ne întoarcem la emisiuni pline de oameni zâmbitori care se arată bucuroşi să trăiască în România, paradisul pe Pământ? Nu, mulţumesc!
Am avut parte de aşa ceva până acum vreo 19 ani. Iar printre lucrurile pentru care oamenii au murit acum 19 ani s-a aflat şi libertatea presei, libertate care acum suntem aproape să o pierdem din nou. Însă lupul îşi schimbă numai culoarea politică, nu-i aşa?
„O naţiune care se teme să-şi lase oamenii să judece adevărul şi minciuna într-un mod liber este o naţiune care se teme de proprii săi cetăţeni”, spunea J.F. Kennedy. De cine vă temeţi, „domnilor” politicieni?
Nina Curiţa