Executivul a mai adăugat o ordonanţă de urgenţă în rândul multelor modificări făcute codului fiscal. De această dată, printre prevederile documentului (OUG 117/2010) vin să aducă şi ceva bun pentru contribuabili, restimulând sectorul microîntreprinderilor, cărora, în urmă cu un an, le-a impus cota unică de impozitare, crescându-le dările de la trei la 16 procente.
Acum este reintrodus impozitul pe venitul microîntreprinderilor, care sunt definite ca persoane juridice române care, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent, îndeplineau cumulativ următoarele condiţii: au cel mult nouă salariaţi, au realizat venituri care să nu fie mai mari decât echivalentul în lei al 100.000 de euro, capitalul social este deţinut de alte persoane decât statul şi autorităţile locale, sau acţionar ori asociat persoană juridică având peste 250 de angajaţi, şi să desfăşoare alte activităţi decât cele din domeniul bancar, al asigurărilor şi reasigurărilor sau al pieţei de capital (dar pot intermedia astfel de activităţi), ori al jocurilor de noroc.
Impozitul pe veniturile microîntreprinderii, introdus prin această modificare a Codului Fiscal, este unul opţional, însă trebuie specificat că este vorba despre o cotă de 3% în loc de 16. Toate persoanele care au întrunit condiţiile referitoare la microîntreprinderi până la data de 31 decembrie 2010 pot opta pentru plata acestui tip de impozit până în data de 31 ianuarie 2011. Această opţiune este acordată şi persoanelor juridice române care au mai fost plătitoare de veniturile microîntreprinderilor, până la data de 31 decembrie 2009. Persoanele juridice române nou înfiinţate pot opta pentru acest tip de impozit chiar începând cu primul an fiscal, numai în cazul în care au cel mult nouă angajaţi, iar capitalul social nu este deţinut de stat sau de autorităţi locale.
Procedura de declarare a opţiunii presupune depunerea declaraţiei de menţiuni pentru persoanele juridice, asociaţiile familiale şi cele fără personalitate juridică, până la data de 31 ianuarie inclusiv, în anul în care se optează plata acestui impozit. Iar opţiunea rămâne definitivă până la finalul anului fiscal respectiv, care, în cazul microîntreprinderilor, este corespunzător anului calendaristic.
În cazul în care, într-un an, una dintre condiţii nu mai este îndeplinită, microîntreprinderea are obligaţia să păstreze acest sistem de impunere până la sfârşitul anului, dar fără posibilitatea de a mai beneficia, pentru perioada următoare, de acest tip de impozit, chiar dacă ulterior îndeplineşte condiţiile.
Antoniu Mocanu