Decembrie este luna cadourilor şi începe cu ziua de astăzi, cu Moş Nicolae, care a lăsat, aseară, în ghetuţele copiilor cuminţi daruri şi câte o nuieluşă pentru cei neascultători. Cel puţin aşa ar fi trebuit să se întâmple, să se împlinească tradiţia, cu care s-au născut generaţii de copii. Acum în plină criză, dărnicia Moşului ţine în primul rând de buzunarele părinţilor, bunicilor sau a partenerilor de viaţă. Comercianţii ştiu şi ei acest lucru şi speră ca măcar de sărbători să-şi îmbunătăţească veniturile.
Pentru aceasta s-au pregătit din timp. Marfa este frumos aşezată în rafturi, vitrinele sunt împodobite de sărbătoare, iar vânzătoarele sunt numai zâmbete. Scenariul şi regia par perfecte, doar clienţii se lasă aşteptaţi. Spre deosebire de alţi ani, nu mulţi sunt cei care trec pragul acestor magazine.
La concurenţă cu acestea sunt cele cu marfă vândută la kilogram, care, de cele mai multe ori, sunt pline de cumpărători. Din acest motiv ne întrebăm dacă nu cumva, în acest an, Moş Nicolae s-a aprovizionat cu cadouri de la second-hand. „În fiecare zi ne trec pragul zeci de cumpărători şi puţin sunt cei care ies din magazin cu mâna goală. În zilele în care oamenii îşi primesc pensiile sau salariile încasările sunt duble, iar de sărbători nici nu mai vorbim.
Reşiţenii cumpără din magazinele noastre, deoarece hainele sunt ieftine, iar multe dintre ele sunt aproape noi. Pe de altă parte, avem clienţi fideli, care preferă să se îmbrace de la noi, pentru că avem mărci cunoscute de haine“, ne-a spus Cristina Popa, vânzătoarea unui astfel de magazin.
Dacă un palton vechi nu costă mai mult de 30 de lei, pentru unul nou, cumpărătorii trebuie să scoată din buzunare între 100 şi 300 de lei. Diferenţa de preţ este evidentă, iar acesta este şi motivul pentru care, atunci când se primeşte marfă, în faţa magazinelor second-hand se formează cozi.
„Am un venit lunar de 570 de lei, care abia îmi ajunge pentru medicamente şi cheltuieli curente. Nici nu-mi mai amintesc când mi-am cumpărat ultima dată o haină nouă. Atunci când am nevoie de îmbrăcăminte mă duc şi caut la second-hand, iar de cele mai multe ori găsesc haine cu mult mai rezistente decât cele din magazinele cu produse noi“, ne-a mărturisit Marta Filca. Pe acelaşi principiu, al preţului cel mai mic, se bazează şi Viorel Firan, căruia, de curând, i s-a terminat şi indemnizaţia de şomaj.
Există însă şi reşiţeni care pun preţ pe calitatea produsului şi care nu se uită la bani când vine vorba de proprii copii. Un exemplu în acest sens este familia Tecar, pe care am întâlnit-o la ieşirea dintr-un cunoscut magazin reşiţean.
Alexandru Tecar, soţul, pe post de Moş Nicolae, cu braţele încărcate de cadouri pentru băieţelul de cinci ani, soţie, şi părinţi. Oana Tismănariu, lucrător comercial într-un magazin cu produse pentru copii, confirmă că există şi cumpărători cu dare de mână: „Oamenii s-au săturat de hainele la kilogram şi pun preţ pe calitate. Pentru că în magazinul nostru avem îmbrăcăminte de calitate, cu preponderenţă marfă românească, avem clienţi care vin de la Oraviţa, Anina şi chiar de la Caransebeş. Ca şi părinte, prefer să-i cumpăr copilului meu o haină nouă, chiar dacă e mai scumpă, decât una veche, care după două spălări nu mai poate fi purtată“.
Roxana Nafiru