Octavian Ţunea, prefectul judeţului Caraş-Severin, a făcut câteva dezvăluiri cel puţin şocante în cadrul şedinţei Colegiului Prefectural ce a avut loc miercuri, 8 decembrie 2010.
Pe ordinea de zi s-au aflat informări despre activitatea Biroului Vamal Naidăş sau despre stadiul implementării acquis-ului Schengen la nivelul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră. Cunoscut pentru efervescenţă dar şi pentru modul unic de a vorbi fără ocolişuri, Ţunea a dat cărţile pe faţă după ce Gheorghe Milutin, şeful de la Naidăş, a declarat cu mândrie că nu sunt reclamaţii referitoare la activitatea vameşilor.
„Poate nu aveţi dvs cunoştinţă de reclamaţii, dar eu am fost «bombardat» de astfel de plângeri. În plus, o să vă povestesc un episod penibil şi totodată grav pe care l-am trăit chiar eu. Am decis să nu mai fac verificări cu maşina oficială, pentru că până ce ajungeam la vamă nu mai era nimic de controlat. Aşa că, am plecat cu o altă maşină şi am ieşit din ţară, iar mai apoi am reintrat pe la Naidăş. În faţa mea erau patru maşini şi am văzut cu ochii mei cum fiecare şofer mergea cu peşcheş la vameşi. În faţa mea era o doamnă cu o Dacia 1300 al cărui portbagaj era plin cu mere, şi ea a dat vameşului ceva. Cel mai probabil avea ceva sub merele acelea. Am ajuns şi noi la control, iar primul lucru care l-am întrebat, după ce şoferul a fost coborât pentru verificări, a fost: «Trebuie să dăm şi noi?» «Ce să dai?», mi s-a răspuns. I-am spus că am văzut că toată lumea dă câte ceva aşa că…“, povestea prefectul.
Tupeul de vameş a atins cote inimaginabile, iar răspunsul pe care l-a primit prefectul a fost unul şocant: „Da, trebuie să dai pentru că şi noi trebuie să dăm mai departe!“ Abia după această replică Ţunea a decis să se prezinte, însă acest lucru nu l-a impresionat pe vameş: „Şi ce dacă eşti prefect?“ „I-am anunţat pe superiorii săi, care l-au transferat disciplinar la Vama din Reşiţa, de unde acesta mi-a transmis că îi este foarte bine“, povestea Octavian Ţunea, vădit afectat de situaţie. Singura reacţie a lui Milutin a fost o replică mult mai timidă decât cea a subalternului său: „Este vorba şi despre cei şapte ani de acasă ai fiecăruia“… Mai mult, Ţunea spunea că a luat legătura şi cu şeful ANAF, instituţie care coordonează punctele vamale, care a spus că schimbarea unui vameş este un lucru deosebit de dificil, fiind nevoie de ample anchete… Că doar nu se poate schimba un vameş la fel de repede cum se schimbă miniştrii sau cum se suspendă un şef de stat. Sau?
Pe unde trec traficanţii?
Cezar Bertea, şeful de la Frontieră, a prezentat un material despre stadiul implementării acquis-ului Schengen la nivelul judeţului, spunând că nu prea sunt probleme majore din acest punct de vedere.
Nici când a venit vorba despre activitatea Poliţiei de Frontieră Caraş-Severin Ţunea nu a părut dispus să menajeze pe cineva şi nu prea a fost de acord cu declaraţiile lui Bertea. Deşi iniţial declaraţia era una calmă, a devenit din ce în ce mai acidă, pentru cine a avut urechi să audă: „Aveţi cea mai amplă dotare, peste 100 de autovehicule, mai bine de 20 de ambarcaţiuni şi un dispozitiv de 870 de oameni, care trebuie să aibe grijă doar de frontieră. Cu toate acestea, încă există adevărate clanuri şi reţele de traficanţi în Caraş-Severin. Mă tot întreb: pe unde trec traficanţii pe care lucrătorii IPJ în prind prin judeţ? Ce fac vameşii? De fapt… ştiu ei ce fac!“
Din păcate, toate acestea pot reprezenta o piedică reală pentru planurile României de a intra în spaţiul Schengen. Reprezentantul Guvernului în judeţ i-a întrebat la finalul discuţiilor pe cei prezenţi la şedinţa Colegiului Prefectural dacă au de făcut comentarii. Tot dânsul a răspuns: „Nimeni, nimic! Linişte ca la Vamă“.
Anca Preda