Şi, fiindcă avea specilizarea „Înot“, deşi ar fi preferat tenisul de masă, îşi dorea foarte mult să pună în practică ceea ce a învăţat. Drept urmare, a apelat la reprezentanţii autorităţilor locale ale acelor vremuri şi a reuşit să-i convingă să se construiască un bazin de înot de 30 de metri, în cadrul actualului Complex Lunca Pomostului. A fost „diriginte de şantier“. Apoi, a „coordonat“ ridicarea celui de-al doilea bazin, de 25 de metri, fiindcă şcoala de nataţie trebuia să se extindă.
Mai târziu, performanţele acesteia au obligat administraţia locală să construiască un bazin acoperit de 50 de metri, în cel mai mare cartier al Reşiţei, Lunca Bârzavei, un mare merit revenindu-i inginerului Mircea Popa. Iar arhitectul şef al judeţului Caraş-Severin de atunci, Şerban Antonescu, responsabil de proiect, a apelat la prof. Ioan Schuster, pentru consultări de specialitate. Astfel, acesta din urmă şi-a petrecut alte ore, zile în şir şi în preajma „Olimpicului“. Şi nu a avut linişte până când bazinul nu a fost deschis. Fiindcă anticipa rezultatele extraordinare care au urmat, Reşiţa devenind unul dintre polii olimpici importanţi ai României-
Oare de ce actualul Complex Municipal de Sport şi Sănătate nu poartă un nume?…