Adeseori auzim mame vorbindu-le copiilor accentuand cuvintele, spre exemplu: “cine-iii copilaaaasul maaameeeei?”
Intradevar exagerand intonatia si lungind silabele poate parea nefiresc si amuzant.
Exista o teorie care a analizat diferentele dintre intonatia, ritmul si pauzele in discursul mamei si a bebelusului, acel discurs ciudat si comic, si un dialog intre doi adulti. Scopul experimentului a fost inregistrarea timpului de reactie al copilului si de a masura timpul de invatare a cuvintelor rostite de mama.
40 de bebelusi, cu virste cuprinse intre sase luni si jumatate si sapte luni si jumatate li se punea inregistrarea unei fraze pronuntate de o voce de femeie. Aceasta fraza cuprindeau patru cuvinte lipsite de sens.
Douazeci de bebelusi au auzit fraza rostita pe un ton obisnuit, de conversatie intre adulti.Celorlalti douazeci de copii li s-a pus o inregistrare al carei ton, al carei ritm si a carei modalitate de pronuntare erau exagerate, dupa modelul folosit adesea cind ne adresam bebelusilor. Micutii au ascultat de mai multe ori fraza respectiva in timp de un minut.
Rezultatele au demonstrat ca bebelusii care au ascultat in prealabil fraza rostita cu o intonatie exagerata au recunoscut in proportie mai mare cuvintele frazei.
De multe ori se spune ca, daca parintii doresc pentru copiii lor o dezvoltare armonioasa, ar trebui sa le vorbeasca ca unor adulti.
Cercetarile au demonstrat insa ca lucrurile se petrec exact pe dos, deci continuati sa le vorbiti bebelusilor cu intonatia tipica cu care mamele au facut-o vreme de secole. Intr-adevar, aceasta maniera de a lungi vocalele si de a accentua exagerat tonul pare a fi destul de eficienta pentru invatarea limbii, iar instinctele parintilor se dovedesc inca o data exacte. De altfel, in mod sigur ati observat deja la bebelusul preferinta pentru aceasta modalitate de pronuntare.
Poate ca uneori parem, in propriii ochi, oarecum idioti cind ii vorbim bebelusului nostru in felul acesta, dar el va spune primele cuvinte mai devreme daca ne adresam lui ca unui copil mic decit atunci cand ii vorbim ca unui adult. Prin urmare, nu va mai simtiti vinovati, pentru ca, atunci cind va adaptati inaltimea melodica a vocii si ritmul vorbirii special pentru a va adresa bebelusului, nu faceti decit sa-i dati prima lectie de comunicare!
Atentie totusi sa nu confundati „limba bebelusilor” cu folosirea unor cuvinte deformate (de exemplu, pronuntia “casel” in loc de “catel” sau “topilas” pentru “copilas”). Nu este deloc acelasi lucru!