Agonia CET Energoterm Reşiţa a devenit deja un lait motiv pentru cetăţenii municipiului de pe Bârzava.
Chiar zilele acestea, reşiţenii au parte de un nou acord din muribunda simfonie a societăţii pentru că, potrivit autorităţilor, luna aceasta societatea are de trecut două răscruci de pe linia destinului. De fapt, nu CET-ul, ci cei 5.000 de abonaţi… Mulţi, puţini? Dumnezeu mai ştie. Cert este că pe lista lor figurează nume de instituţii, şcoli, spitale şi stabilimente de ocrotire socială. Dar, ce mai contează? Totul se rezumă, cum era firesc, la bani.
Datorii peste datorii, într-o joacă de-a şoarecele, pisica şi câinele, care se ascund, fiecare, după coada, mai mult sau mai puţin stufoasă, a celuilalt. Mai exact, de-a Primăria Reşiţa, CET Energoterm şi Petrom Gas, primăria fiind cea care are datorii la CET, societatea având la rândul său datorii către Petrom Gas, care ameninţă, ciclic, cu închiderea robinetului. Şi, „ca să nu se ajungă la tăierea gazului ca la Târgu Mureş“, primăria va da 15 miliarde CET-ului, pentru achitarea primei tranşe din cele 30 de miliarde de lei vechi pe care societatea trebuie să le achite până la sfârşitul lunii, după cum spunea primarul Mihai Stepanescu vineri, în cadrul unei şedinţe cu reprezentanţii CET, ai sindicatelor şi ai colectivului investiţional din cadrul autorităţii locale.
Din această sumă, zece miliarde au fost primite de municipalitate de la Guvern, dintr-un total de 30 de miliarde, reprezentând subvenţia ce trebuie acordată (cele zece fiind rămase de pe ultimul trimestru al anului trecut).
Celelalte 15 miliarde vor fi primite de CET tot de la primărie: „Toţi banii primiţi de la Consiliul judeţean prin redistribuire vor fi daţi aici, şi nu în altă parte, a mai spus primarul. Avem nevoie şi de ajutorul Guvernului!“ Pe de altă parte, acum pierdem proiecte, pentru că societatea are prea puţini beneficiari, faţă de cele din alte oraşe. E, aici intervine un mic amănunt din istoria CET-ului, când serviciile erau atât de proaste încât oamenii stăteau la coadă pentru debranşări. Atunci, nimeni n-a făcut nimic pentru ca reşiţenii să beneficieze de standarde pe măsura facturilor grase pe care le plăteau pentru apa rece din calorifere…
După cum spunea Aurel Marinescu, directorul general al CET, accentul nu trebuie pus pe găsirea vinovaţilor, ci pe soluţii, iar acestea pot fi doar fondurile europene. Povestea pierderii unuia dintre proiecte, pe Axa 3, valorând 24 de milioane de euro, pentru producţia, prin cogenerare, şi distribuţia agentului termic şi energiei electrice, despre care s-a mai discutat o dată, a fost prezentată deja în JCS. Acum, mai avem la dispoziţie unul pe Axa 4, vizând doar producţia, nu şi distribuţia – segment cu cele mai mari probleme, din cauza reţelelor învechite, care sunt într-o degradare continuă – în valoare de 16 milioane de euro.
Chiar dacă lucrurile sunt pe departe de a fi bune, site-ul societăţii prezintă situaţia în culori cât se poate de idilice: „Producerea în cogenerare a energiei electrice şi termice asigură obţinerea unor costuri reduse de producţie, dar şi posibilitatea acoperirii necesarului de energie cu un impact minim asupra mediului ambiant“, la care se adaugă enumerarea câtorva certificate ISO, valabile până în aprilie 2011… De fapt, costurile sunt atât de mici, încât pierderile sunt de 50%, iar după cum stau lucrurile, una din posibilităţile pe care le are la dispoziţie autoritatea locală exclude până şi existenţa CET-ului.
Pentru accesarea fondurilor pentru un proiect pe Axa 4, autoritatea locală poate aplica singură, caz în care va trebui să asigure o cofinanţare de 2%. Dacă proiectul va fi depus în asociere cu slovacii de la Menert, în cadrul Grupului Ecoterm, atunci cofinanţarea care trebuie asigurată de primărie şi slovaci este de 30% din valoarea proiectului.
Primarul a precizat, însă, că mai există o alternativă… Putem aplica „numai noi, numai ei, împreună sau… întrerupem robinetul, spunea Stepanescu. Ne trebuie 26 de centrale pentru şcoli. Este ultima variantă“, mai ales dacă se iau în calcul efectele sociale, întrucât CET-ul are în prezent 220 de angajaţi. Situaţia ar putea fi, însă, analizată pe termen lung, mai ales că până acum slovacii s-au arătat interesaţi doar de capitolul producţie, de unde ies veniturile, şi nicidecum de distribuţie, care presupune, de fapt, pierderile.
Dacă ar primi doar partea de producţie, ar vinde energia termică şi electrică, iar societatea consiliului local (acum CET-ul) ar trebui s-o cumpere şi să rămână cu pierderile rezultate din facturile rămase neîncasate şi din sistemul care se autodistruge.
Antoniu Mocanu
[email protected]