Concret, mama, tata şi cei trei copii dorm în paturi etajate, dispuse de-a lungul pereţilor unei camere nu mai mari de zece metri pătraţi. Copiii sunt mari, merg la şcoală şi au nevoie de linişte pentru a-şi face temele.
O locuinţă
Nevoia unei noi locuinţe este din plin resimţită de cele cinci suflete îngrămădite în garsoniera din blocul 3 de pe Str. Peleaga. „Tatăl meu a construit blocuri, iar noi n-avem o casă. Am vrea o locuinţă măcar pentru băiatul cel mare“, ne-a spus dna Viorica, mama celor trei copii.
O locuinţă la care femeia nu poate decât să viseze. Veniturile familiei, 1.300 de lei lunar, sunt prea mici. Şi dacă socotim şi boala de inimă „moştenită“ ereditar de dna Viorica de la tatăl său şi transmisă copiilor, boală care strânge şi mai tare punga familiei…. Aşa că speranţele mamei se îndreaptă spre autorităţi. O cerere pentru locuinţă, pe numele fiului cel mare a fost deja adresată primăriei. Tânărul este însă minor şi nici nu lucrează nicăieri.
În aşteptare
Situaţie în care autorităţile nu pot face nimic. Reţinem asta din declaraţia lui Dorel Ianoşi, şeful serviciului abilitat din cadrul primăriei. „Tinerii de până în 35 de ani pot primi locuinţe ANL dacă lucrează cu carte de muncă în Reşiţa şi nu au deţinut locuinţă proprietate personală şi nici nu au locuit plătind chirie la stat“, a răspuns Ianoşi întrebărilor adresate de Jurnal CS.
Ionel Ivaşcu