Caraş-Severin, Romania

De ceva vreme, am putea spune că în municipiul de pe Bârzava s-au făcut suficiente lucruri pentru a avea pieţe moderne, care să funcţioneze după standardele pe care ni le impune titulatura europeană pe care am dobândit-o. Avem pieţe moderne, cu tot felul de spaţii construite după reguli riguroase, care să antreneze acordarea autorizaţiilor sanitare de funcţionare.

Spre exemplu, în Piaţa Agroalimentară Reşiţa Sud – care va fi completă în adevăratul sens al cuvântului abia după finalizarea lucrărilor la corpul B –, la vânzarea de lapte şi carne, circuitul producătorilor trece, prima dată, printr-un vestiar, unde oamenii îşi lasă hainele de stradă, apoi printr-un loc unde există o cabină de duş, după care trece printr-un alt vestiar, unde-şi iau hainele de vânzare, de unde se intră la mese, existând şi un grup sanitar separat, după cum a precizat Adrian Damian, directorul SC Pieţe Reşiţa SRL.

Marfa are intrare separată de cea a producătorilor şi de cea a clienţilor: „intră într-un depozit rece pentru lactate sau cu frig pentru carne, iar de acolo intră într-un spaţiu special amenajat pentru astfel de produse“, a mai precizat directorul.

„Cel mai mult ne costă vidanjarea, cam 600 de lei pe săptămână, spune Damian. Avem afară două bazine pentru decantare, unde apa reziduală trece prin două ministaţii de epurare, şi abia apoi este eliminată în canalizarea oraşului“.

Şi totuşi, frumosul scenariu are o scăpare… Aşa cum lesne poate fi observat la duşul din circuitul producătorilor – care mai era utilizat la spălatul mărfii –, acesta nu doar că este folosit doar drept coridor, dar a şi rămas fără furtun…

Cât despre apa de la spălător, aceasta a generat o dilemă: să fie pornită pe bază de fotocelulă sau cu pedală. S-a ales a doua variantă, opţiune care s-a demonstrat total greşită. Unii dintre producători, în loc să ţină apăsată pedala, o călcau în mod repetat, ca şi cum nu ar fi vorba despre un altfel de robinet, ci de o pompă, ceea ce ducea frecvent la stricarea acesteia….

Antoniu Mocanu