Timid sau poate prea îndrăzneţ, retras sau poate un copil problemă, cu haine mult prea simple pentru un copil sau cu cercei peste tot şi machiaj strident… aşa poţi să recunoşti foarte uşor copilul ai cărui părinţi au fost obligaţi de sărăcie să treacă graniţa şi să muncească pentru străini.
De cele mai multe ori, românii noştrii spală vase sau fac menajul în casele bogate ale străinilor. Şi ce dacă? Nu e absolut nici o ruşine, ruşine ar trebui să le fie celor ce le-au promis o viaţă mai bună şi nu s-au ţinut de cuvânt.
În judeţul nostru, autoritatea care se ocupă îndeaproape de monitorizarea acestor copii este Direcţia Genarală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Caraş-Severin. Identificarea acestor copii este o activitate ce ţine de Serviciile de Asistenţă socială din cadrul primăriilor.
Dintr-un raport al Inspecţiei Sociale (I.S.) Caraş-Severin, putem afla că DGASPC a înaintat consiliilor locale din judeţ o adresă prin care aducea în atenţia autorităţilor apariţia Ordinului 219/2006 care vizează chiar situaţia acestor copii. Se pare că au dat importanţă acestui lucru doar şapte primării din cele 77 vizate.
În momentul de faţă, încă mai există primării care nu au o strategie locală de identificare a acestor copii. Tot în raportul I.S. se arată că printre aceste primării se numără cea din Lupac, Ocna de Fier sau Târnova.
În prezent, la nivelul judeţului Caraş-Severin, cel puţin la nivel declarativ, un număr de 1.183 de copii au părinţii plecaţi în străinătate.
Anca Preda