Şi a plecat. Dezamăgit, s-a întors până la urmă; deci, şi gropile sunt bune la ceva… Tot săptămâna asta, într-o mişcătoare şi spontană dovadă de solidaritate (aşteptată cândva zadarnic de la sindicaliştii cărăşeni), toate tramvaiele din municipiu, speriate de viitoarele majorări la curent, au intrat în grevă.
Spre disperarea pasagerilor şi spre bucuria taximetriştilor. 1-2 chestii de astea pe săptămână şi s-ar scoate şi ei cu recentele creşteri ale preţului la benzină. Însă, reşiţeanul cel de toate zilele preferă tot transportul în comun; deh, e mai ieftin.
Asta cel puţin deocamdată, până n-o să se creadă Prescom-ul agenţie de închiriat maşini de lux; şi aşa la ce preţuri au la bilete şi abonamente, te-ai aştepta să fii plimbat în lectică, nu cărat ca sacii de cartofi de la CAP în spatele Kamazului. Cei cu autoritate o dau din colţ în colţ, căutând disperaţi o soluţie.
Primarul se enervează numai când aude cuvântul „tramvai“ şi se roagă să apară autobuzele pe care le-a tot promis. Nici nu-i mai arde să râdă de ideile „inteligente“ gen plimbări cu mocăniţa între Reşiţa Sud şi Nord. Pe cetăţenii din Stavila şi Muncitoresc dă-i încolo, trebuie şi băieţii de la taxi (şi patronii lor) să trăiască, nu?
Însă, până la mult-promisele, mult-aşteptatele şi mult-iubitele autobuze, rămânem în continuare la tramvaiele noastre cu personalitate, care ne oferă mereu călătorii pline de suspans. Nu e exclus să vedem într-o zi tramvaie-amfibie plutind pe Bârzava (eventual cu un gondolier asortat cântând „O sole mio!“) sau tramvaie-zburătoare, cu decolare de pe aeroportul „Pasaj Intim“. Asta e, cine n-are Jeep, să-şi cumpere.
Nina Curiţa
[email protected]