Chiar dacă sania Moşului a cam trecut de mult pentru majoritatea bănăţenilor, pentru o parte dintre noi, Moş Crăciun a venit din nou! Credincioşii pravoslavnici, adică aceia care ţin sărbătorile pe stilul vechi, sărbătoresc, timp de trei zile, Crăciunul.
Credincioşii ortodocşi de rit vechi, sârbii și ucrainienii, au sărbătorit, miercuri, Ajunul Crăciunului. În localităţile cu etnici sârbi, în curțile bisericilor, s-a aprins tradiţionalul baniac, iar credincioşii au servit prăjitura cesniţa. Baniakul este o buturugă sau trunchi, obligatoriu din stejar, iar cinstea aprinderii acestuia îi revine „nașului bisericii“ ales cu un an mai devreme, sau celui mai bătrân membru al comunității. În municipiul Reşiţa, slujba Naşterii Domnului a fost săvârşită miercuri, la biserica sârbească din cartierul Moroasa.
Diferenţele în privinţa datei sărbătoririi Crăciunului au apărut întrucât o parte dintre credincioşii ortodocşi au refuzat, în anul 1924, să adopte calendarul Gregorian. Aceştia au toate sărbătorile comune cu ceilalţi credincioşi, mai puţin sărbătorile de iarnă. Majoritatea lor sunt de origine slavă: sârbi, bulgari, lipoveni, ucraineni, moldoveni şi ruşi. Conform tradiţiei, ieri, în ajunul Crăciunului Sârbesc, la biserică a fost dus şi aprins baniakul, buturuga de stejar simbolizând credinţa în mai mulţi zei vechi cum ar fi cel al soarelui şi al focului, dar şi căldura pentru Pruncul Sfânt Iisus.
Potrivit tradiţiei, baniakul se taie din pădure, în mod obligatoriu, înainte de răsăritul soarelui, în ziua de ajun, şi este adus la biserică de către un bărbat, cel mai bătrân din comunitate, loc în care preotul îl sfinţeşte. Seara, lemnul este aprins iar credincioşii prezenţi aşteaptă naşterea lui Iisus, cântând colinde, cu păhărele de ţuică fiartă în mâini, după care, fiecare duce acasă o crenguţă de stejar sfinţită şi o mână de paie pe care le pune la icoană. Acelaşi obicei se păstrează la sat la nivel de gospodărie unde în casă sunt aduşi astăzi lăstari tineri de stejar. În momentul în care se intră în casă cu baniakul, toţi ceilalţi membri ai familiei aruncă cu grâu şi porumb pentru ca anul să fie roditor. Tradiția sârbilor este ca toți membrii familiei să mănânce pe jos pe așternut de paie sau fân.
Credincioșii etnici ucrainieni din Reșița și satele din Caraș-Severin obişnuiesc să facă, în ajun, șapte feluri de mâncare – toate de post – după care așteaptă colindătorii cu bradul împodobit. Cea mai puternică dintre comunităţile de etnici ucrainieni pravoslavnici se află la Cornuțel Banat, unde tradiția este respectată, şi acum, cu sfințenie.
În aceste zile, creştinii pravoslavnici se salută cu „Hristos serodi“, la care se răspunde „Za istina serodi“. Iar în fiecare gospodărie s-au pregătit bucate alese, dar din nici una nelipsind tradiţionala cesniţa – prăjitură din foi de aluat fraged cu multă nucă şi în care se ascunde o monedă. Se spune că acela care va găsi bănuţul, va fi fericit întregul an.
Sorin Goruianu
[email protected]