Jumătatea lui septembrie, flori, festivităţi, început de an şcolar, noi speranţe… Recunoaşteţi peisajul. Şi totuşi, dincolo de aceste imagini pline de zâmbet, de culoare şi de clinchet de clopoţel se ascunde dezastrul. Un dezastru care se adânceşte pe zi ce trecem şi pe care nimeni nu pare să-l observe.
Peisajul dezolant ţi se deschide încă de la intrarea în unităţile de învăţământ. Printre copii vezi patrupede, gropi, gunoaie… Plase de toate culorile şi bonuri de marcat atârnau prin copaci, înaintea intrării din spatele Liceului Teoretic „Traian Vuia“ din municipiu. Prin contrast, parcarea mustea de SUV-uri de la BMW şi de alte maşini de fiţe ale căror chei s-ar putea să le fie date prea devreme odraslelor de vârsta liceului.
Educaţia începe festiv, cu un spectacol de cultură ţinut printre clădiri care cad pe ele, funebre, lugubre, bântuite de vânt, fără ferestre… O imagine şi mai dezolantă ţi-o trezeşte Liceul Economic (actualmente Colegiul Economic al Banatului Montan), unde spectacolul a fost găzduit într-un spaţiu antitetic. Mai există şi alte două clădiri, un internat-hotel şi o cantină, renovate.
Faţada căminului sugerează reabilitarea recentă, însă calea de acces a elevilor, lipită de clădire, a devenit oblică, brăzdată adânc de zeci de crăpături în care-şi face locul vegetaţia. Sentimentul de sărbătoare şi de jovialitate îngheaţă brusc atunci când ridici privirea. La etajul al treilea al corpului principal al clădirii poţi vedea aceaşi fereastră ca acum 15 ani, a cărui tâmplărie este de acelaşi albastru, poate ceva mai deschis, purtând amprenta trecerii vremii, din care, în urmă cu vreo 11 ani, s-a desprins un geam, care a căzut în capul unui elev. Din fericire, însă, până la impact, sticla s-a rotit, ajungând într-o poziţie paralelă cu solul, astfel că tânărul s-a ales doar cu câteva tăieturi pe faţă. Ce s-a făcut la Economic este un exemplu: avem gresie pentru intrarea dascălilor, termopane pentru primele două etaje ale faţadei, reabilităm săli de sport. Adică orice ar putea fi folosit să atragă din exterior, să mai aducă un ban, dar nu o investiţie în tineri! Nu e un exemplu neaparat negativ, întrucât e totuşi important să se facă ceva.
Să lăsăm totuşi la o parte şcolile care încă n-au autorizaţie sanitară de funcţionare, care mai au toaletele în fundul grădinii şi în care încă se mai cară apă cu sacaua. Avem instituţii care, deşi nu sunt prea vechi, au sumbrul privilegiu de a trezi o ciudată nostalgie. Intri în vechea şcoală să-ţi duci un copil, un nepoţel, şi constaţi că băncile sunt aceleaşi, aproape cum le-ai părăsit în urmă cu câteva decenii. Un astfel de exemplu de şcoală renovată şi dotată este fosta Generală 5. O dovadă că şcolii, educaţiei şi mentalităţilor li se refuză schimbarea…
Antoniu Mocanu
[email protected]