Deci, se îndeplineau toate condiţiile unui mariaj dezastruos. Bineînţeles, prima grijă acum, ca în orice divorţ ce se respectă, este împărţirea bunurilor. Recte a ministerelor, prefecturilor, posturilor de directori, altfel spus a fotoliilor călduţe, bine remunerate.
Ce mai, un spectacol ce ar fi cât se poate de comic dacă ar fi pe scena unui teatru. Însă, atunci când scena sa este o ţară, devine tragic. Cum rămâne cu cei aproape 20 de milioane de „copii“, care, după ce au asistat la interminabile şi penibile scandaluri, au acum senzaţia că sunt lăsaţi în voia sorţii?
Românul se gândeşte cu groază la sosirea iernii cu inevitabilele facturi; în spitale mai puţin şi se va refolosi şi hârtia igienică; profesorii sunt aduşi în pragul disperării; sindicatele şi-au pierdut răbdarea în faţa nesimţirii crase a politicienilor; şomajul creşte pe zi ce trece; firmele se duc de râpă una după alta.
Cui îi pasă? Domnii din partide preferă să se joace de-a războiul rozelor (doar că nici pe departe nu pot fi comparaţi cu ducii de York sau de Lancaster), de-a remanierea, de-a demisia, de-a referendumul, de-a moţiunea…
România este proprietatea lor, o jucărie cu care se distrează aşa cum le vine. Pentru ei, problemele politice sunt de o importanţă primordială; ce mai contează dezastrul social şi economic, datoriile, criza, atunci când suntem în campanie electorală? Sau, altfel spus, ce mai contează omul de rând şi problemele sale atunci când sunt în joc destinele vreunui partid?
Dar să nu fim trişti: de luni încolo asistăm din nou la spectacolul împărţirii ciolanului în ţară, în judeţ…
Nina Curiţa
[email protected]