Nu, nu este o glumă proastă. Această
scrisoare chiar există, fiind trimisă pe la
mijlocul lunii trecute. Poate pentru stareţul
respectiv se poate invoca scuza vârstei (90 de
ani), sau faptul că nu poţi înlocui
prin credinţă inteligenţa şi bunul
-simţ.
Chiar şi cei speriaţi de teorii ale
conspiraţiei sau scenarii Big Brother pot fi
înţeleşi până la un anumit
punct. Însă, ce să mai spunem de
grupurile de credincioşi de toate vârstele,
mai mult sau mai puţin educaţi, care au
ieşit în străzi agitând citate
din Biblie referitoare la numărul Diavolului
şi la Apocalipsă? Ei ce scuză mai au?
Scandalul paşapoartelor nu este unul recent. Eu,
cel puţin, speram să fie doar o toană
trecătoare, unul dintre acele momente de fervoare
care trec la fel de rapid pe cât au apărut.
Însă, după câteva luni, nu numai
că nu a dispărut, ba chiar se
intensifică, spre amuzamentul general al Europei
(asta dacă nu s-au plictisit să tot
râdă de noi, având în vedere
că le dăm motive cam în fiecare
lună…). Între timp, parlamentarii
români dau din colţ în colţ,
neştiind cum să rezolve problema (sau,
alternativ, cui să arunce pisica).
Nu de alta, dar nimeni nu vrea să rişte
să-şi îndepărteze
credincioşii – mai ţineţi minte
concursul de sărutat icoane din timpul campaniilor
electorale? În schimb, Patriarhia a declarat
că va accepta aceste paşapoarte; ba, mai
mult, vor fi printre primii care le vor solicita.
Un gest de maturitate şi bun-simţ, la polul
opus al isteriei religioase declanşate de
câteva personaje iresponsabile. Deci,
România poate fi un stat laic. Mai trebuie
să vrea şi acei români dornici de
mucenicie…
Nina Curiţa