Municipiul Reşiţa a devenit un oraş al străzilor pustii. Pe la orele amiezii doar copii ce termină cursurile mai dau viaţă oraşului, în rest pare mort. Tinerii au plecat, iar bătrânii stau mai mult pe la cozi.
Locurile de muncă şi investitorii (reali şi serioşi) sunt cele mai fierbinţi subiecte din judeţ. În orice context se pomeneşte despre aceste lucruri lumea devine agitată şi astfel cu toţii îşi aduc aminte de grevele de la combinat sau de faptul că mii de femei muncesc în confecţii pentru străini care le plătesc de trei ori mai puţin decât în cazul femeiilor din ţările din care vin.
Reşiţenii au prins gustul ratelor la bănci şi au făcut împrumuturi, acum ei nu-şi mai permit să plătească aşa că pleacă. Păi cum să nu plece dacă la noi nimeni nu face nimic, iar cu promisiunile nu-şi pot hrăni copiii. În 2007 în judeţul Caraş-Severin au avut loc concedieri colective, concedieri care au cel mai mare impact social, mai ales într-un oraş precum Reşiţa. Aproximativ 630 de persoane au fost „victimele“ concedierilor colective anul trecut.
„Direcţia Silvică Reşiţa va concedia 26 de persoane. În acest caz au fost acordate servicii de preconcediere în perioada 22 -30 mai 2008 la Ocoalele Silvice din Reşiţa, Bocşa Română, Bozovici, Moldova Nouă, Anina, Băile Herculane, Rusca Montană şi Teregova“, informează Carla Goagă, purtătorul de cuvânt al Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Caraş-Severin. Poate că nu este un număr foarte mare, dar strop cu strop se face mult.
Anca Preda