De opt ani omul îşi trăieşte
amărăciunea pe paturile reci de spital. Acum
însă este internat la Căminul pentru
Îngrijirea Persoanelor Vârstnice din
Reşiţa şi se pare că lucrurile merg
spre bine.
„Eram un tânăr puternic, aveam ceva
probleme cu prostata şi am decis să merg la
medic. În 2001 doctorii de la Reşiţa au
decis să mă opereze. De atunci umblu numai
prin spitale şi nimeni nu mă poate
vindeca“, spune mâhnit şi oarecum
conformat, Petru.
Părăsit de mamă pe când avea doar
şase ani, Petru îl are şi acum doar pe
tatăl său din ochii căruia au curs
râuri de lacrimi. „Ce i-au făcut, ce
nu i-au făcut… dar mi-au nenorocit băiatul.
E sfâşietor să îmi văd
copilul condamnat la o viaţă în scaunul
cu rotile (asta pentru că de şase luni Petru
nu mai poate merge)“, ne povesteşte Ion
Cioancă, tatăl tânărului bolnav.
Dl Ion şi-ar fi dorit ca la vârsta aceasta
să îşi poată ţine pe genunchi
nepoţii pentru a-i răsfăţa, din
păcate nu poate decât să privească
neputincios la nenorocirea fiului său.
Anca Preda