În urmă cu aproximativ un an, Jurnal de Caraş-Severin scria despre privatizarea SC Moldomin din oraşul de pe Clisură. Atunci, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor statului anunţa cu „surle şi trâmbiţe“ scoaterea la vânzare a acestei societăţi.
Reacţiile conducerii la primirea acestei veşti au fost unele pozitive. Ba chiar mai mult, Victor Tiugan, directorul Moldomin afirma: „Din punctul meu de vedere privatizarea societăţii este singura noastră şansă“. Au urmat câteva luni pline de „entuziasm“, timp în care s-au făcut actele premergătoare, s-a numit un evaluator, s-au purtat discuţii cu AVAS şi au început preconizările. Spre exemplu, în luna martie 2008, tot directorul societăţii afirma: „Dacă lucrurile vor decurge conform planului, în trei sau patru luni Moldominul va fi privatizat“.
Iată că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. De la ultima afirmaţie de acest gen şi până în prezent au trecut opt luni. Opt luni pline de probleme: conturi poprite, neînţelegeri cu Energomineral cu care Moldominul are un contract de închiriere, şi lista poate continua. Şi nici azi situaţia nu e altfel.
Luni, 17 noiembrie 2008, referitor la problemele cu Energomineral, Victor Tiugan ne spunea că: „Noi cu Energomineral avem un contract de închiriere. Ei acum vor să rezilieze acest contract invocând criza financiară. La urma urmei e problema lor ce fac, noi ne vedem de ale noastre“.
„Ale noastre“ însemnând privatizarea: „În momentul de faţă mingea e în terenul celor de la AVAS. Noi am făcut toate documentaţiile, le-am depus. Mai mult de atât nu avem ce face“. Un răspuns pe care îl ştim atât de bine, „un nu avem ce face“ cu care toată lumea, de la autorităţi la directori, se spală pe mâini de probleme…
Doina Rolea