Brânză proaspătă, miere din stupină şi carne fabricată numai cu produse naturale. Acestea erau alimentele cu care au crescut, au trăit şi au îmbătrânit strămoşii noştri.
Carne în vid, lapte din cutie şi mezeluri „prespălate“, cu acestea ne hrănim noi acum. Calitatea produselor alimentare este mai mult decât evidentă dacă e să comparăm starea sănătăţii populaţiei contemporane cu cea a strămoşilor noştri.
Cine poartă vina?
Nu mai tăiem porcul, îl asomăm. Nu mai cumpărăm ouă „neştampilate“, lapte şi carne „neetichetate“, animalele au cipuri dar toate acestea sunt pe bani. Dacă producătorul nu are bani pentru a ţine pasul cu noile legi nu-şi vinde produsele.
„Legislaţia este restrictivă cu agricultorul, ea încurajează fabricile. Aceste acte normative sunt copiate din celelalte ţări unde nu există produse tradiţionale ca la noi“, ne-a spus directorul Oficiului Judeţean de Consultanţă Agricolă Caraş-Severin, Pavel Nefir.
Din punctul de vedere al acestuia, legislaţia în loc să fie un sprijin pentru producător ea pune piedici în producţia particulară. Fabricile sunt cele care beneficiază de credite pentru dezvoltare astfel „produsele făcute în casă sunt înlocuite de cele fabricate“, spunea directorul Nefir.
Tot din spusele acestuia am reţiunut că judeţul nostru, spre deosebire de celelalte stă bine la capitolul „produselor tradiţionale“, lucru apreciat şi de străini. Şi totuşi, pentru a-şi vinde produsele „ţăranul“ are nevoie de documente, motiv pentru care de câteva luni a intrat în funcţiune Oficiul Naţional pentru Produsele Tradiţionale şi Ecologice instituţie ce scuteşte agricultorul de drumul până la Minister pentru obţinerea documentaţiei aferente produselor.
Pentru a intra în contact cu ONPTE, agricultorul trebuie întâi să se adreseze centrelor judeţene OJCA. Cu documente sau fără, românul nu se uită pe etichete dar ajunge să se uite pe reţetele medicale. Sănătatea e mai scumpă când nu este prevenită.
Alexandra Mănescu