CARAȘ-SEVERIN – Este semnalul de alarmă transmis de Sindicatul Europol, în urma celei mai recente tragedii produse pe DN 6, care consideră că fără prezența oamenilor legii în stradă, siguranța și prevenția nu există!
Sindicaliștii cred că acesta tragedii nu sunt simple accidente, fiind rezultatul unor decizii politice: „Mor oameni pe șoselele României, iar autoritățile se prefac mereu surprinse. Realitatea este mult mai crudă: această tragedie era previzibilă. Accidentul produs pe DN 6, între Timișoara și Lugoj, soldat cu 7 vieți pierdute, înseamnă scene de groază și suferințe de nedescris pentru victime și familiile lor. Aceste realități sunt, din păcate, cele cu care polițiștii se confruntă zilnic și pe care <<ar trebui>> să le uite imediat ce trec pragul propriilor case. Nu comentăm concluziile anchetei. Spunem însă clar ceea ce toată lumea știe, dar nimeni nu vrea să audă: fără polițiști în stradă, prevenția și siguranța nu există!“
Reprezentanții Sindicatului Europol susțin că „MAI-ul are un deficit de aproximativ 30.000 de angajați. Nu e o cifră rece dintr-un raport. Înseamnă, concret: DN-uri fără echipaje rutiere; ture descoperite; polițiști trimiși singuri la intervenții unde ar trebui să acționeze minimum 2; controale rutiere eficiente – aproape inexistente, pentru că nu mai are cine să le facă așa cum trebuie; unde sunt 5 polițiști, ar trebui să fie minimum 10; străzi și zone unde noaptea nu se află niciun polițist sau jandarm. În schimb, ni se cere: să prevenim; să fim proactivi; să fim prezenți la locul și momentul potrivit. Cu cine? Cu ce oameni?“
Supărarea sindicatului oamenilor legii atinge și subiectul creșterii vârstei de pensionare, propuse de Guvernul Bolojan, care nu ar repara „colapsul de personal“. În viziunea lor, menținerea în funcție ar însemna „polițiști, jandarmi și militari de peste 50 de ani în stradă, la granițe sau în misiuni grele; oameni epuizați după zeci de ani de nopți nedormite, stres și intervenții cu scene macabre. Într-o profesie unde reacția rapidă face diferența dintre viață și moarte: nu poți face prevenție cu oameni epuizați; nu poți salva vieți cu scheme de personal goale; nu poți cere performanță dintr-un sistem adus deliberat la limită. Astăzi, politicienii vorbesc despre «o nenorocire», mâine vor discuta despre «alt eveniment nefericit», poimâine – o nouă tragedie, aceleași explicații, aceleași promisiuni. Câte vieți mai trebuie pierdute până când cineva își va asuma că subfinanțarea și lipsa de personal ucid? Condoleanțe familiilor îndurerate!“
JCS-A.M.
