Caraş-Severin, Romania

REȘIȚA – „Pieile tăcerii”, volumul postum al Georgetei Cojocaru, întregește reunirea prin artă. „Simultan X” a fost complet prin lansarea cărții pentru care Ioana Cojocariu a făcut efortul de descoperi caietele manuscris ale mamei sale!

Carte care, în opinia editorului Daniel Luca, este despre un spațiu intim în care nu poți intra decât cu acordul celui aflat în acel spațiu. De aceea demersul Ioanei reprezintă o adevărată invitație în interiorul atât al casei propriu-zise, cât și al celei interioare a casei sale și al părinților săi.

În „Pieile tăcerii”, criticul de artă Ada Cruceanu a descoperit poezia anilor ‘70, când cel puțin în poezia românească se scria cu multă atenție la cuvânt și mesajul acestuia, dar și la eleganța versului. Pentru că Georgeta Cojocaru a absolvit școala de filologie din Timișoara în perioada boemei timișorene din care făcea parte cu discreție și eleganță. Dar timpul i-a lăsat foarte puțin spațiu pentru a se manifesta public. „Nu știu dacă să regretăm sau să ne bucurăm pentru că nu am știut că dna Geta scria poezii. Cred că pentru spațiul Banatului, această carte este una dintre cele mai importante pentru momentul literar pe care-l reprezintă, pentru momentul spiritual pe care-l reprezintă autoarea, casa din interior care, de regulă, ne lasă pe fiecare singuri. Să nu ne așteptăm ca în această carte să existe o familie. Sunt mai multe singurătăți și întâmplător unite prin cuvânt pentru a forma o familie.”, afirmă criticul de artă despre cartea asupra căreia nimeni nu mai poate interveni.

La „Simultanul” din 2013, Ada Cruceanu admira lucrarea intitulată „Peștera”, pictată de Iulian Vitalis Cojocariu pe piele de capră. Aceasta cuprindea două personaje aflate la distanță unul față de celălalt. Povestea lucrării spune că acestea erau artistul și fiica sa, încearcând să-și descopere peștera din interior și pe sine însuși. „Bebe Cojocariu încearcă să o inițieze pe Ioana și pe drumul spre sine. Cartea Getei Cojocaru este scrisă pe aceeași piele, venind cu un peisaj din afara casei dintr-un an nicăieri specificat. În interiorul casei veți descoperi durerea celui care trebuie să se roage pentru ca personajul din peșteră să ajungă eliberat de toate durerile.”, sunt cuvintele prin care suntem invitați să descoperim casa interioară a unei familii deschise mereu către prieteni.

JCS-Ionel Ivașcu