CARAŞ-SEVERIN – Spre deosebire de cele finanţate din bani publici, cele private nu privesc foarte optimist către viitor!
Dacă înainte şi imediat după scandalul „azilelor groazei“ prezentarea activităţii de „acordare a serviciilor specializate de găzduire, îngrijire, recuperare, reabilitare şi reinserţie a persoanelor vârstnice“ a fost apanajul aproape exclusiv al reprezentanţilor instituţiilor de supraveghere şi control, ieri, la Prefectură, li s-a dat cuvântul şi reprezentanţilor căminelor din judeţ. Au fost prezentate Comitetului Consultativ de Dialog Civic pentru Problemele Persoanelor Vârstnice (CCDCPPV) informări vizând activitatea căminelor publice din Reşiţa, Sacu şi Bocşa, precum şi a unora private din Oraviţa, Bocşa şi Oţelu Roşu. Mai mult sau mai puţin voalat a fost denunţat un anume heirupism al comisiilor mixte de control care au luat, în iulie, la puricat toate căminele din judeţ, interesate mai curând de găsirea unor nereguli decât de situaţia concretă a rezidenţilor.
Reprezenantul DGASPC, Gheorghe Videscu, a intervenit la un moment dat, spunând că aceştia „ar trebui să mulţumească că au fost controlaţi, atât de către noi, cât şi de AJPIS, în decursul anului trecut, pentru că astfel nu s-a ajuns în urma controalelor din acest an, la situaţii de genul celor găsite în ţară“. Mai mult ca sigur, însă, nici problemele nu au concurat cu cele descoperite la Voluntari.
În afara controalelor, au fost scoase în evidenţă mai multe aspecte ce ţin de legislaţie, care îngreunează mai cu seama activitatea căminelor rezidenţiale private. În opinia reprezentantului Căminului Sf. Iosif din Oraviţa, protopopul greco-catolic Ovidiu Cozmuţă, ar fi necesară o flexibilizare a subvenţiei primite de la stat, astfel încăt să fie suficient ca aceasta să fie justificată şi nu cheltuită obligatoriu pentru un anumit segment. Exemplificativ, astfel ar putea să cumpere combustibili din subvenţie acum, vara, cu 25% mai ieftin decât iarna. Pe de altă parte, susţine el, printr-o revizuire a normei de hrană, cu costuri diferenţiate, s-ar putea face importante economii, în condiţiile în care, respectând standardele actuale, zilnic se aruncă 15-20% din mâncare, adică între 3.600 şi 4.800 de lei pe lună. Pe termen mediu şi lung, acesta apreciază că serviciile rezidenţiale vor deveni inaccesibile pentru majoritatea vârstnicilor, generalizându-se în schimb asistenţa socială la domiciliu, păguboasă şi incontrolabilă calitativ.
Chiar mai pesimist s-a arătat Valentin Boşneac (foto), directorul Centrului pentru adulţi şi bătrâni al fundaţiei Humanitas Pro Deo din Oţelu Roşu: „Pe termen lung, ţinta este desfiinţarea centrelor private! Mi s-a spus cu diferite ocazii: statul are bani să-şi ţină copiii şi bătrânii, nu vă obligăm noi să deschideţi centre private. Vreţi să funcţionaţi, acesta e standardul!“
JCS-Walter Fleck
