CARAŞ-SEVERIN – Neoficial, după cum o relevă rezultatele economice, astfel de zile par a fi mai multe pe parcursul unui an!
Dacă înainte de 1989 sărbătoream prin muncă orice eveniment, în prezent avem o precizare clară în Codul Muncii, la art.139, că una dintre zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează este 1 Mai. Ceea ce înseamnă, pentru tânăra generaţie, încă o zi în care nu se face şcoală! Pentru părinţi şi familie, încă o minivacanţă în care se pot deconecta, încercând pe cât posibil să uite de grijile cotidiene.
Semnificaţiile zilei de 1 Mai sunt evocate rar spre deloc, astfel încât foarte puţini oameni mai cunosc istoria acestei zile. Iar dacă mai şi îndrăznesc să deschidă subiectul, riscă să fie etichetaţi drept comunişti nostalgici. Aceasta pentru că semnificaţia ei a fost multă vreme deturnată la noi, 1 Mai transformându-se dintr-o sărbătoare muncitorească într-una de stat, însoţită de defilări propagandistice, la care participarea era obligatorie. În compensaţie, defilările erau urmate de petreceri câmpeneşti, cu muzică de toate genurile şi, desigur, crenvurşti, mici şi multă bere. Din fericire, 1 Mai marca începutul noului sezon turistic, fiind ziua în care se deschideau ştrandurile din judeţ, dar şi unităţile de cazare de pe litoral.
Mergând înapoi în istorie, reamintim pe scurt că, în anul 1889, Congresul Internaţionale Socialiste a decretat ziua de 1 Mai ca Zi Internaţională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale de la Chicago. În aceeaşi perioadă s-a amplificat şi lupta proletariatului pentru ziua de muncă de 8 ore, un pas decisiv în acceptarea şi introducerea ei fiind făcut de Henry Ford în 1905. Treptat, s-a impus şi săptămâna de lucru de cinci zile, în România de-abia după 1989. Prea multe zile după unii, prea multe ore, după alţii. Dar, azi, este 1 Mai!
JCS-Walter Fleck
FOTO: Realitatea
