REŞIŢA – Expertul feroviar Radu Bellu pledează pentru dezvoltarea muzeului de locomotive de la Reşiţa!
În primăvară, autorităţile locale au început demersurile pentru aducerea „acasă” a două locomotive cu abur fabricate la Reşiţa şi aflate la Ploieşti. Demersuri salutate de Radu Bellu, care a avansat ideea că ar mai putea fi adusă o locomotivă fabricată în 1906 şi păstrată într-o magazie din Bucureşti, care adesea se transformă în adăpost pentru oamenii străzii. De asemenea, Bellu sugerează deschiderea la Reşiţa a unui muzeu al tehnicii noi, dedicat locomotivelor diesel.
„Ar fi foarte interesant pentru că sunt locomotive fabricate în anii ‘60 şi mai vechi. Primul diesel adus în România datează din 1938 şi a fost produs de Sulzer. Atunci statul a făcut un efort şi l-a cumpărat. Din locomotivele făcute în anii ‘60 de la Sulzer a mai rămas doar una. Când s-a deschis turnătoria de la Târgovişte, a fost nevoie de fier vechi. Cineva a tăiat şi topit toate locomotivele Pacific. Acum mai sunt două din 100 câte au fost făcute în Germania. Se poate aduce câte un exemplar din ce a însemnat tehnica nouă începând cu locomotivele mici, de manevră, şi terminând cu Sulzer-ul cel mare. Sigur va atrage mulţi turişti”, afirma expertul feroviar în cadrul recentei sale prezenţe la Reşiţa.
De altfel, există o colaborare mai veche între Bellu şi Fundaţia UDR, cea care se ocupă de locomotivele din Triaj. În 2012, Fundaţia UDR a demarat lucrări de revopsire a locomotivelor şi de refacere a aleilor şi a iluminatului din parc. Atunci s-a luat decizia de clasare a locomotivelor ca piese de tezaur, Radu Bellu ajutând foarte mult la întocmirea documentaţiei. În 2018, şi-a adus din nou aportul la activităţile de protejare a locomotivelor.
„Ne-am dorit ca aceste locomotive să devină piese de tezaur pentru că este garanţia apartenenţei lor ireversibile la patrimoniul naţional. Peste câţiva ani, va trebui să refacem demersurile şi vom avea din nou nevoie de ajutorul domnului Bellu pentru că sunt foarte puţini oameni care ne pot ajuta”, afirma Aurel Băra, preşedintele Fundaţiei UDR. Acesta rememorează un fapt emoţionant petrecut în cadrul unei vizite în parcul de locomotive alături de ing. Bellu. „În dreptul uneia a început să plângă. L-am întrebat de ce şi mi-a răspuns: «Pe locomotiva asta mi-am făcut ucenicia şi aici este sertarul unde-mi ţineam pacheţelul»”.
Ing. Bellu a scris şi o carte, „Căi ferate dispărute”, studiu cu tronsoanele care nu mai sunt în evidenţa căilor ferate române. „Desfiinţarea de linii de cale ferată a devenit un sistem pentru că directorii celor opt regionale au preferat să scape de grija lor. Numai în Banat au fost desfiinţate 17 linii mai mici, dar foarte utile pentru populaţie. E o criză generalizată. După 1998, s-a ajuns la 33% trafic atât la călători, cât şi la marfă. Astăzi mai avem magistralele pe care ştim cum se circulă. Multe linii au fost desfiinţate pentru a face loc transportului auto, despre care specialiştii au ajuns ulterior la concluzia că este de zece ori mai scump decât cel feroviar. E trist că se vrea înlocuirea căii ferate cu mijloace auto”, a încheiat Radu Bellu.
În semn de apreciere, Primăria Reşiţa a acordat o diplomă de excelenţă atât domnului Bellu, cât şi lui Florin Lupescu, expert feroviar din Ploieşti.
JCS-Ionel Ivaşcu
