REȘIȚA – Cuvântul a salvat popoare și nu te plictisești niciodată citind, fiindcă e important să ai cuvintele la tine. Am încercat să sintetizăm astfel îndemnurile pe care poeții reșițeni Liubița Raichici, Cristian Bistriceanu și Gabriela Savitski le-au adresat elevilor de la Colegiul „Mircea Eliade” în cadrul întâlnirii găzduită de Centrul de Carte „Banatica”!
Liubița Raichici consideră că „dragoste” este cuvântul pe cât de uzitat, pe atât de erodat. Nu trebuie avut grijă doar de cuvânt, oricare ar fi acesta, ci și despre conținutul lui deoarece cuvântul împreună cu credința țin oamenii împreună. Atâta timp cât există cuvânt, există patrie. De aceea poeta îndeamnă să avem grijă de cuvânt pentru că el va păstra totul. „Între dragoste și citit, există o legătură strânsă și esențială. Dragostea este o virtute care nu trece. Contează mult să citim, pentru că nu știm să iubim fără să citim. Oamenii care nu citesc au doar emoții, care pot fi puternice dar trec ca apa curgătoare. Cine citește își cultivă spiritul, iar acesta nu trece. Cel mai important este să ne cultivăm partea nemuritoare, duhul, căruia dacă nu-i dai de mâncare se chircește”, afirmă poeta.
Cristian Bistriceanu știe bine ce spune d-na Raichici. Citește mult și se miră de ce scriu cei pe care-i citește. Chiar a stat în casă două luni de zile, timp în care a citit două rânduri de bibliotecă. Rezultatul: două lucruri nefericite. Mai întâi, patul a prins formă de copaie iar el a cumpărat carte într-atât încât să se bucure că Reșița nu e așezată în zonă seismică, fiindcă se teme că ar putea muri îngropat în cărțile cumpărate în exces. „Cred că poezia este atunci când poetul simte că scrie poezie dar, mai important, atunci când cititorul simte asta. Nu pot spune că o poezie anume e cea mai genială din lume, fiindcă altuia poate nu-i va spune nimic. Nu e greșit asta, căci aproape nimic nu e greșit în literatură. Sau uneori totul e greșit în literatură. De fiecare depinde ce și când vrea să citească”, spune Bistriceanu, subliniind importanța de a lectura și întâlni poeții aflați în activitate.
Gabriela Savitski și-a descoperit dragostea pentru citit datorită mamei, uneori atât de cufundată în lectură încât nu-și auzea copila. Pe la cinci ani, mama a început s-o învețe să citească. Apoi, la școală, profesorii au văzut că avea talent. Au urmat olimpiade, concursuri, primele eseuri publicate în reviste școlare care toate i-au descoperit elevei Gabriela vocația sa. „Ce face un om ca să fie fericit? Vrea să aibă o situație materială bună, să aibă un adăpost, să fie respectat în comunitate, să aibă o profesie și o familie, să fie iubit. Scriitorul însă mai are ceva și, în completarea acelui ceva, scrie. Marea literatură vorbește despre naștere, despre dragoste și despre moarte și despre cum să le facem pe toate fără să ne pierdem sufletul”, se adresează poeta elevilor sfătuindu-i să-și păstreze drumul pe care îi îndeamnă inima.
Pentru elevi, evenimentul a fost unul deosebit. O parte dintre ei ne-au destăinuit impresiile lor…
Cu ocazia Dragobetelui, am pregătit împreună cu d-na dirigintă și cu colegii mei o activitate în cadrul căreia am lecturat mai multe poeme de dragoste, extrase din volumele publicate de poeții din Reșița și din apropierea ei. Mi-au plăcut poemele scrise de către d-na Gabriela Savitski. Îmi plac în special poemele dânsei, pentru felul cum dumneaei vede și percepe iubirea.
Patricia Ștacu, elevă
O activitate foarte frumoasă organizată de Dragobete, o experiență minunată din care am învățat foarte multe despre poezie în general. Am citit poezii ale mai multor poeți reșițeni. Dintre toate, cel mai mult mi-a plăcut volumul intitulat „Ochii Danielei”, al poetului Toma George Maiorescu. Am învățat unele lucruri din poemul „Iubire calmă”, un poem deosebit pentru mine care mi-a plăcut.
Mario Fîcă, elev
Prin intermediul acestei activități am cunoscut mulți poeți, cel mai mult plăcându-mi Octavian Doclin, dânsul fiind chiar din zona mea. Anul trecut i-am făcut un portret care a apărut în revista „Bocșa culturală”, una importantă pentru cultura locală. De Dragobete, alături de colegii mei, am pregătit semne de carte cu versuri semnate de dânsul. Sperăm ca așa să putem apropia oamenii de poezie.
Ana-Maria Ludică, elevă
JCS-Ionel Ivașcu
