CARAȘ-SEVERIN – …pentru a adormi în altele şi mai elaborate. Sau refugiul într-o realitate virtuală care să aducă fericirea. Sau iluzia ei… Aşa am putea descrie, pe scurt, subiectul ultimei premiere a Teatrului de Vest din Reşiţa. Spectacolul „Amka” s-a jucat pe scena reşiţeană în zilele de 15, 16 şi 17 noiembrie. Astăzi, de la ora 18:00, se joacă pe scena casei de cultură din Caransebeş!
În anul 2271, la 500 de ani de existenţă a Reşiţei, oamenii nu se vor mai plimba prin muzeul de locomotive din Triaj ci prin Parcul de Istorie a Translocării. Aşa cum Chivu se plimbă cu… holograma Nerei. Omenirea a trecut de mult pragul de dematerializare şi, odată cu marea inflexiune, s-a inventat translocarea trecându-se în epoca post-umană. Nici bariere lingvistice nu vor mai exista pentru că traducătorul universal, Babel, îi va face pe toţi să se înţeleagă fiecare pe limba lui.
În laboratorul de extindere a realităţii, aflat la Reşiţa şi condus de Chivu, se pun la punct proiecte de realitate virtuală, de regenerare a istoriei ori de interacţiune imaterială, toate pe bază de kit-uri de iniţializare. Emoţiile sunt jucate de actori precum Nera, apoi programatori precum Ara le încapsulează în cartuşe temporale care, ulterior, sunt „oferite” lumii. Rezultatul? Într-un final, oamenii îşi vor dori să moară pentru a face loc altora.
Dar orice sistem are şi o breşă. Pe care o găseşte Rebin, fiul Arei. Cartuşele pot fi decodate cu id-ul „reset 500” şi parola „1771+AMKA@2271”. Iluziile se prăbuşesc, se ia curentul, lumea toată rămâne în beznă, cartuşele temporale sunt demascate ca fiind manipulatorii, deşi marea inflexiune părea promiţătoare. Dar laboratorul din Reşiţa dezvoltă modele noi pentru care comenzile nu mai contenesc.
„AMKA”, un spectacol inedit pentru Reşiţa, alternează scene a căror acţiune se petrece în anul 2271 cu momente din istoria locului. Imaginea viitorului este a unei societăţi a ultratehnologizate condusă după bunul plac al celor mari, un univers orwell-ian parcă în care până şi trăirile sunt controlate de cei aflaţi sus. Şi parcă nu vrem să ne gândim o lume în beznă. Nici pe cea de-acum nu vrem să ne-o imaginăm aşa, cu atât mai mult pe cea de-atunci…
JCS-Ionel Ivaşcu
