REŞIŢA – Poetul şi publicistul Nicolae Sârbu şi-a lansat, în sfârşit, cel mai recent volum „Cum am ajuns conte de Ohaba“, apărut în 2020 la Editura Tim, care trebuia să-i încununeze aniversarea celor 75 de ani!
N-a fost să fie anul trecut, fiindcă restricţiile pandemice erau încă prea riguroase, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul jurnalistei Dorina Sgaverdia, care şi-a lansat cel mai recent roman tot cu întârziere de 1 an, dar evenimentul a avut loc zilele trecute, sub soarele arzător al lui Cuptor, în cortul de vară din curtea Bibliotecii Germane „Alexander Tietz“. Deşi temperaturile au fost foarte mari, lansarea a fost un succes, fiindcă au venit şi invitaţi de mai departe, din Lugoj, Oraviţa şi Anina, poeţi şi scriitori, la care se adaugă participarea scriitorilor şi oamenilor de cultură din Reşiţa, publicişti şi jurnalişti, foşti colegi de breaslă ai autorului sau de la cenaclul „Semenicul“.
S-a vorbit mult despre Nicolae Sârbu şi noua sa carte, vorbitorii ţinând fiecare să-i aducă un omagiu, asta contrar aşteptărilor autorului, care nu a premeditat ca lansarea să fie percepută ca o aniversare restantă. El a recunoscut că a vrut să marcheze în 2020 împlinirea vârstei de 75 de ani cu această carte, cei care au fost părtaşi la înnobilarea lui Nicolae Sârbu prin scris, la lansările anterioare ale cărţilor sale, ştiu că autorul obişnuia să facă acest lucru creând o adevărată sărbătoare. De data aceasta n-a fost aşa, aniversarea fiind deja trecută cu aproape 1 an.
Manifestarea a fost moderată de scriitorul Erwin Iosef Ţigla, cel care a reuşit să creeze la Biblioteca Germană cel mai solid centru cultural din Reşiţa. Dintre vorbitori, criticul Ada D. Cruceanu a remarcat esenţa scrisului lui Nicolae Sârbu: „Urmărindu-i, poate mai puţin reportajele, poate cronicile pe care le-a publicat de-a lungul timpului, se poate vedea cum creşte literatura în scrisul lui Nicolae Sârbu, cum creşte, odată cu literatura, şi marea lui tragedie. Între eul dominant, meta-eul, şi eul mundan, de fiecare dată a existat şi va exista un conflict. Nicolae Sârbu este destinat conflictului şi prin asta, şi cu această carte, va adânci conflictul, va adânci literalitatea acestuia şi va rămâne poetul contemporan al barocului bănăţean“.
Jurnalista Dorina Sgaverdia a spus pe de altă parte, că „Nicolae Sârbu încă de pe vremea când nu avea niciun volum publicat, se considera poet. Pentru el, ziaristica, nu ştiu dacă n-a fost o frână sau în viziunea sa, ziaristica a fost o frână pentru dezvoltarea personalităţii sale, tot aşa cum pentru mine a fost invers“.
Editorul Gheorghe Jurma a specificat că „a existat o idee, un prim manuscris, a existat o dezvoltare a manuscrisului de aşa natură încât, până la urmă, cartea să nu fie doar omagială, să nu fie o bio-bibliografie, chiar dacă este, ci să fie o construcţie literară. Este un fel de roman, folosind toate datele celor care au scris despre Nicolae Sârbu, un roman al evoluţiei lui Nicolae Sârbu, al vieţii lui de hârtie (…) cele mai multe sunt recenziile pe care le-au făcut în timp criticii, comentatorii cărţilor lui“.
Discursuri emoţionante şi aprecieri la adresa autorului au mai fost susţinute de scriitorul Valeriu Giorgioni din Lugoj, prof. Petru Bungărzan, poetul Costel Simedrea şi jurnalistul Ion Ştiubea.
În cuvântul său, autorul a subliniat: „Această carte n-a fost gândită ca ceva omagial, nu sunt articole scrise omagial, sunt cronici despre fiecare carte a mea apărută de-a lungul anilor. Dar ea a fost gândită ca o poveste a unei vieţi de hârtie. Aici nu apar toate poveştile şi eşecurile mele existenţiale, care sunt destule. Am încercat să reţin doar povestea care, uneori, este mai durabilă decât nişte fapte mai bune sau mai rele“.
Întrucât volumul are inserate şi versuri, poetul Nicolae Sârbu a recitat din versurile sale, încununând evenimentul lansării şi, de ce nu, aniversarea restantă de anul trecut.
JCS-Alexandra Gorghiu
