REŞIŢA – Cu noua sa carte, apărută la Ed. Tim din Reşiţa şi lansată miercuri, 14 iulie 2021, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz“, autoarea îşi confirmă vocaţia scrisului în roman!
Nu mai e o noutate că jurnaliştii au cochetat întotdeauna cu literatura, indiferent că vorbim de poezie sau proză, avem numeroase exemple în acest sens şi în Caraş-Severin. De astă-dată, însă, cunoscuta jurnalistă Dorina Sgaverdia, preşedintele Filialei „Ştefan Naciu“ din Reşiţa a UZPR, excelează cu un roman pe care scriitorul Ion Marin Almăjan îl apreciază ca fiind „(…) un poem strălucit dedicat Borlovei (…)“, satul natal al autoarei. Din capul locului ea spune răspicat că nimeni nu mai scrie ca acum câteva zeci de ani, de aceea, dincolo de faptul că romanul face trimitere la satul de odinioară, e scris în manieră post-modernă, cu tot ceea ce înseamnă acest concept, lăsând cititorului posibilitatea de a alege înţelesul unor ambiguităţi încărcate de sensuri.
Editorul Gheorghe Jurma a făcut o introducere în prezentarea romanului, menţionând celelalte titluri ale cărţilor sale publicate, specificând că Dorina Sgaverdia e un jurnalist care şi-a valorificat aptitudinile în câteva cărţi de jurnalistică, însă a remarcat o trecere treptată spre literatură: „Adică, jurnalismul devine un pretext, în sensul că preia nişte realităţi, nişte evenimente locale şi le trece într-un plan al literaturii. E şi cazul acestei cărţi, «Ruxanda – o lume care se duce». E vorba de o lume care dispare şi un sat binecunoscut în Banat, Borlova, destine de oameni în actualitatea imediată şi, totuşi, cu nişte tradiţii, cu nişte istorii, cu nişte obiceiuri care sunt arhaice, care trec în mitologie. Cartea este un roman cu trei personaje feminine, din care una este cea care dă titlul, o alta e cea care scrie romanul acestui personaj şi o alta care scrie o monografie a satului. Toate se regăsesc în carte, într-o formă care poate să placă, dar poate să stârnească şi comentarii, dar care este originală şi este o contribuţie literară la istoria acestor locuri“.
La eveniment au mai vorbit criticul Ada D. Cruceanu, poetul Nicolae Sârbu – fost coleg de redacţie şi prof. Zenovia Topală, lansarea fiind moderată de scriitorul Erwin Iosef Ţigla.
În discursul său, autoarea a făcut câteva precizări: „Romanul are un subiect simplu, personajul principal, Ruxanda, se întoarce în satul natal într-o zi de nedeie, o sărbătoare foarte importantă în Banatul de Munte, poate cea mai importantă după Crăciun şi Sfintele Paşti, e ziua în care fiii se întorc acasă. Pe această coloană vertebrală simplă creşte arborescent, sper eu, o lume, lumea satului bănăţean de munte, cu valorile sale, muntele, graniţa, acolo unde totul este altfel, până şi animalele au altă valoare. În graniţă nu se ară cu caii, cu caii se poartă nunta, de arat se ară cu boii. Această lume este o evocare prin simbol şi prin sens a tuturor valorilor care fac o lume aparte, lumea Banatului de Munte. Sigur, e o derută, dacă este o scriere autobiografică, documentară sau un roman post-modern. E de toate, tocmai pentru că romanul post-modern presupune şi documentare, şi ficţiune, şi relatarea pornind de la realitatea curentă“.
Dacă cititorul poate intui că autoarea cărţii se substituie celor trei personaje feminine, Dorina Sgaverdia a subliniat că ar trebui să căutăm o explicaţie în faptul că noi suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, în care se regăseşte Trinitatea şi că acolo ar trebui să căutăm sensul, nu într-o icoană obişnuită, într-o realitate cotidiană. Dealtfel, ea insistă asupra simbolisticii pregnante care se regăseşte în tot romanul, cititorul avizat fiind în măsură să descifreze bogăţia de sensuri fundamentale ce transpar din acest univers al satului bănăţean de munte.
Întrucât cartea a ieşit de sub tipar în 2020, însă nu a fost lansată din cauza pandemiei, ea a circulat deja în spaţiul literaturii, bucurându-se de cronici favorabile semnate în mai multe reviste literare de Ion Marin Almăjan, Cristian Ghinea, Zenovie Cârlugea şi Radu Cernătescu. Autoarea l-a citat, chiar, pe criticul Radu Cernătescu, precizând că şi de data aceasta (ca în cazul volumului apărut în 2012, „Jurnalul unei căutări“) el i-a înţeles foarte bine această căutare iniţiatică a propriilor rădăcini: „Şi fiindcă «rădăcinile omului sunt în cer» (Mircea Eliade dixit), autoarea se foloseşte de text ca de o «scala celi», lăsând mereu urme cititorului pentru o tainică ascensiune prin memoria propriei biografii. De la «pământul în care putrezim», pomenit în fraza liminară, până la zăpada unui munte prin care se pierd personaje şi turişti, din ultimul capitol, totul stă aici sub semnul unei ascensiuni «ad superos», amintind de simbolul tuturor căutărilor gnostice“.
La manifestare au participat scriitori, colegi jurnalişti şi prieteni ai autoarei, cărora le-a dăruit autografe pe noul său roman.
JCS-Alexandra Gorghiu
