REȘIȚA – Nu trebuie să clădești imperii în sufletul cuiva. Uneori ajunge privirea cu care să înțelegi tot, ajunge îmbrățișarea cu care poți vindeca un suflet, zâmbetul cu care poți dărui un univers, sărutul prin care poți spune tot ceea ce nu ar încăpea într-o mie de cuvinte!
Astăzi e despre iubire! Dar nu ca și cum restul zilelor ar fi despre absența ei. Ci azi este despre ceea ce simți tu, oricine ai fi, atunci când ești calm, frumos, echilibrat sufletește, când nu vrei să porți măști și când nu îți este teamă să fii tu însuți. Trăim într-o lume mult prea dură, în care șoaptele iubirii sunt deseori acoperite de strigătele urii, în care pașii simțămintelor noastre se acoperă de multe ori cu nisipul grijilor în care ne pierdem. O lume în care orgoliile personale se ridică peste tainicele legături dintre sufletele celor care se iubesc sau celor care pot iubi. Să poți iubi este un dar și nu spun o banalitate. Atunci când iubeşti, ţii orgoliile la distanţă. Faci ce simţi. Fără temeri, întrebări, gesturi calculate ce ştirbesc simţămintele. Când iubeşti cu adevărat, înţelegi că şi dragostea are nevoie de încercări şi limite. Înţelegi şi că nu durează o veşnicie şi nu rămâne la fel ca în prima zi, dar dacă iubeşti fără să te minţi, accepţi şi că iubirea este un timp ce nu există.
Azi nu este vreun apogeu al sentimentelor în viețile celor care se iubesc și nici nu este lucidă vreo atitudine altfel față de alte zile. Iubirea există fără vreun Valentine’s Day. Dar este februarie și, mai mult decât oricând, ne amintim de iubire, vorbim despre iubire prin gesturi mici, de multe ori comerciale, însă este bine că o mai și sărbătorim. Deși, ea ar trebui să fie mereu în jurul nostru, în noi, în faptele și gesturile noastre. Iubirea e simplă. Uneori este sărutul furat, alteori e o privire unică. Uneori este un cuvânt sau o tăcere ochi în ochi, alteori privirea care te face să te simți prețios. Uneori este un dans, un cântec, alteori răbdarea cu care ești înțeles. De atâtea ori este drumul regăsirii, dorul care te macină, dar și iertarea pașilor rătăciți.
Iubirea este singura noastră şansă de a fi oameni întregi, indiferent dacă se duce spre jumătatea care te face să te simţi complet, spre părinţi, copii, fraţi, surori, colegi sau spre alţi oameni cu adevărat importanţi din viaţa ta. Este singura şansă să nu ai zilele goale, nopţile pustii, sufletul ghemuit.
Citeam mai demult undeva că „Există oameni care îşi trăiesc vieţile la parter, există oameni care trăiesc la etajul unu și oameni care trăiesc pe acoperişul lumii. În funcţie de intensitatea cu care iubesc, Universul îi plasează undeva. Este automatismul prin care funcţionează mintea, inima nu are nevoie de reguli“. Așa că iubiți pe cineva, iubiți ceva, așa cum spunea maestrul Beligan, și evitați ca inima să vă fie goală.
Iubirea este tot ce dorim iar, la final, cred că tot ce am avut. Să iubim frumos, atât de frumos încât să nu găsim cuvinte pentru a povesti zâmbetele, îmbrăţişările, privirile! Iubirea adevărată doar se trăieşte, nu se povesteşte. Este povestea ta: o poţi scrie şi şterge cum vrei.
JCS-Nina Curița
FOTO: S. Budak, Pinterest
