REŞIŢA – Compozitorul şi dirijorul Sabin Pautza şi-a dezvăluit o altă latură a personalităţii sale creatoare, aceea de autor al unor savuroase glume, bancuri şi cugetări pe care le-a reunit într-o carte!
Recunoscut pentru umorul înnăscut, o trăsătură specifică, dealtfel, poporului nostru, pe care a ştiut să o cultive în mod inspirat, ilustrul compozitor şi dirijor Sabin Pautza face parte din acea categorie de oameni mari, charismatici, de care te ataşezi instantaneu. Când te întâlneşti cu el sau chiar la telefon, te abordează întotdeauna jovial, cu câte o vorbă şugubeaţă, o glumă sau o poantă, debordând de optimism, de o vioiciune spirituală contaminantă, sănătoasă, pur românească. Pe unele le născoceşte spontan, pe altele le scoate repede din buzunarul memoriei, unde a pus deoparte ce a depozitat la rândul său.
Pentru a nu se pierde aceste vorbe de duh, s-a gândit să le cuprindă într-un volum care să rămână în interval, mărturie a spiritului epocii. Ieşită recent de sub tipar la Editura Palimpsest din Bucureşti, cartea se intitulează „Carnaval fără măşti sau Hai să (ne) râdem“ şi propune un umor neaoş, plin de savoare, avându-l autor pe maestrul însuşi, dar şi glume de la lume adunate şi restituite graţie memoriei, precum şi perle şcolăreşti culese de pe la examene prin intermediul internetului.
Spre dezamăgirea sa, maestrul ne-a mărturisit că americanii nu ştiu să (se) râdă: „În 26 de ani eu n-am reuşit să-i fac pe americani să (se) râdă, ne-a povestit maestrul. Sunt mai răi ca nemţii. N-au simţul umorului deloc. Sunt bancuri care se pot traduce şi sunt bancuri care nu se pot traduce. Cele publicate în carte nu se pot traduce în nici o limbă. Sunt valabile numai pentru noi. Nu este o noutate că îmi place să glumesc, să spun din astea, fac aşa ceva de când sunt. După ce m-am întors din America, mi-am zis că noi, românii, avem ceva în plus dacă n-am reuşit să-i fac pe americani să râdă. Noi suntem singurul popor din lume care facem haz de necaz. Într-o după-amiază mi-a căzut fisa că noi am rezistat opt mii de ani pe locul ăsta, fiindcă noi (ne-) am râs. Au trecut peste noi vizigoţi şi ostrogoţi şi barbari şi huni, dar noi suntem aici. Cum eu fac asta de vreo 70 de ani, am ales cele mai faine şi le-am pus într-o cărţulie. 90 la sută sunt ale mele, dar pe lângă ale mele sunt nişte poante pe care le-a pus editorul Ion Cocora, spuse de nişte celebrităţi, actori, pictori, muzicieni şi mai sunt perle culese de la bacalaureat de pe internet, de genul «învăţătoarea întreabă ce e respectul şi elevul răspunde că respectul este să te scoli de pe scaun şi să stea babele pe el». Este pentru mine un modus vivendi. De pildă, venind înspre redacţia voastră am realizat că «Masa Tăcerii» a lui Brâncuşi a devenit «Masca tăcerii» şi «Coloana Infinitului» este «Corona Infinitului», iar «Poarta Sărutului» este «Poarta Strănutului». Eu îţi fac un banc din orice cuvânt. Noi nu putem exista fără asta, din orice noi (ne) râdem“, a adăugat Sabin Pautza.
Cinci bancuri pe zi, aşa cum ne-a recomandat, sunt suficiente să ne schimbăm starea de spirit. Cartea nu a fost încă lansată, urmează să fie organizat un eveniment cât de curând la Reşiţa, la Librăria Semn de Carte, dar şi la Bucureşti, iar în viitorul apropiat ne putem aştepta şi la o ediţie revizuită şi adăugită cu încă 50 de de asemenea nestemate umoristice ale maestrului.
JCS-Alexandra Gorghiu
