REȘIȚA – Prin Centrul de Istorie a Eugeniei şi a Rasismului (C.I.E.R.), deschis de curând la Institutul de Istorie „George Bariţiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române, prestigioasa Oxford Brookes University din Marea Britanie construieşte a 19-a ramificaţie la nivel mondial, aducând, astfel, cel mai vechi institut de istorie din România în clubul select ale centrelor de elită în cercetarea istoriei. Unul din artizanii acestei punţi de legătură la nivel universitar şi academic este reşiţeanul Attila Varga!
JCS.: Dacă ar fi să te descrii în trei cuvinte cheie, care ar fi acelea?
A.V..: În clipa aceasta, când îţi răspund la întrebare, cele trei cuvinte care cred că m-ar descrie cel mai bine sunt: fantezie, conexiune şi empatie. Am spus fantezie, pentru că mi-a plăcut mereu să visez cu ochii larg deschişi, convins fiind că ceea ce numim ca fiind „imposibil” nu e decât o frontieră provizorie care poate fi depăşită, cu uşurinţă, atunci când iubeşti, crezi sincer în visurile tale şi cauţi mereu să fii mai bun decât erai înainte. Am spus conexiune, pentru că m-a fascinat din totdeauna arhitectura legăturilor trainice între oameni şi diversităţi… cu cât mai îndepărtate şi mai complicate, cu atât mai bine şi mai incitant pentru mine. Finalmente, am spus empatie întrucât aceasta reprezintă „firul roşu” care le leagă pe cele două pomenite anterior… doar dacă reuşeşti să devii una cu ceea ce îţi place să visezi şi să construieşti vei fi în măsură, cu adevărat, să transpui „imposibilul” în posibil.
JCS: Activitatea ta la cel mai vechi şi mai prestigios institut de istorie din ţară, respectiv conectarea sa la un nucleu de referinţă în cercetarea mondială de elită precum Oxfordul, este un asemenea „imposibil” devenit posibil?
A.V.: Lucrez la Institutul de Istorie „George Bariţiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române încă de pe vremea când eram student. Pe atunci, beneficiam de contextul aparte de a fi putut colabora cu Academicianul Camil Mureşanu, unul din cei mai buni oratori ai Transilvaniei din vremurile mai noi. Domnia Sa mi-a făcut oferta de a lucra în cercetare, acordându-mi întreaga sa încredere. Am primit, aşadar, mult, în consecinţă, înainte de a vorbi despre un „imposibil” devenit posibil, aş spune că a fost un privilegiu care mă obligă la preţuire şi respect chiar şi azi. Cât priveşte puntea de legătură spre Oxford despre care pomeneai, eu cred că este o confirmare a faptului că sunt pe drumul cel bun, iar a visa frumos cu ochii larg deschişi, crezând în tot ceea ce vezi acolo, reprezintă un act de curaj necesar pe care trebuie să ţi-l asumi, cu maturitate, în fiecare zi…
N.C.: Cum ai creat o punte trainică spre unul din nucleele de referinţă în cercetarea mondială de elită?
A.V.: Îl cunosc pe prof. Marius Turda de la Oxford de mai bine de un deceniu. Domnia Sa este, cu siguranţă, unul din cei mai buni specialişti pe plan mondial în cercetarea unor teme precum eugenia (teorie socială care susține îmbunătățirea geneticii umane prin diferite mijloace de intervenție – N.R.), naţionalismul sau rasismul. După o lungă şi fructuoasă colaborare, am decis că merită să construim în România, la Cluj, la cel mai vechi institut de istorie din ţară, o extensie a grupului de lucru de la Oxford care studiază teme precum cele menţionate. Acesta reuneşte specialişti de marcă din 18 ţări de pe patru continente. Extensia în România s-a făcut graţie Centrului de Istorie a Eugeniei şi a Rasismului (C.I.E.R.). Prin intermediul său, Oxford Brookes University din Marea Britanie construieşte a 19-a ramificaţie la nivel mondial, aducând, astfel, cel mai vechi institut de istorie din România în clubul select ale centrelor de elită în cercetarea istoriei.
N.C.: Care este cel mai frumos vis al acestui centru CIER?
A.V.: Cu ceva timp în urmă, prestigioasa publicaţie TIME definea rasismul ca fiind „The Greatest Virus”. Nu întâmplător. „Cel mai mare virus” a aruncat America în flăcări şi haos în timp record: 8 minute şi 46 de secunde. Atât a durat chinul lui George Floyd. Trăim vremuri grele în care omenirea caută cu disperare un vaccin împotriva COVID 19 care, iată, face atâtea victime. La fel de multe victime face şi „Cel mai mare virus” al rasismului care devorează mintea şi sufletul omului de mai multe generaţii. Sperăm să realizăm „vaccinul” împreună cu colegii şi prietenii din Oxford. Până acolo însă, ar fi grozav ca ideea „vaccinului” împotriva „celui mai mare virus” să se nască în România. Un motiv în plus să continui să visez cu ochii larg deschişi…
JCS-Nina Curița
