REŞIŢA – O emoţionantă scrisoare, primită de la o reşiţeancă stabilită de mulţi ani în Italia, ne-a provocat să le readucem aminte concetăţenilor că e momentul nu să intrăm în panică, ci să începem să reînvăţăm lecţia solidarităţii!
Dincolo de faptul că primii care sunt puşi la zid, înjuraţi şi ironizaţi în această criză mondială creată de noul coronavirus sunt jurnaliştii, iar asta fiindcă cei mai mulţi îşi fac datoria şi chiar fac eforturi să obţină date la zi de la autorităţi pentru a comunica populaţiei în timp util informaţii actualizate privind evoluţia situaţiei referitoare la răspândirea virusului sau regulile de aur care îi pot salva de la o posibilă infectare, încercăm nu să facem lumină între adevăr, fake sau exagerare, ci mai degrabă să tragem un semnal de alarmă că, în timp ce italienii strâng rândurile şi devin uniţi, noi ne dezbinăm pe zi ce trece, cu fiecare caz de izolare, amendă sau infectare pe care îl semnalăm. Preferăm să ne complacem în această miştocăreală pusă pe seama unei crize reale, ce riscă să paralizeze societatea şi să îngrădească libertatea, să dăm crezare mai degrabă materialelor care ne vorbesc despre un guvern şi o nouă ordine mondială, de tot felul de conspiraţii masonice puse la cale încă de acum 200 de ani, de un masiv desant al americanilor pentru supunerea Europei, ascuns sub masca tradiţionalului ajutor, de pulverizarea bolii pe cale aeriană sau crearea crizei pentru scoaterea unui nou vaccin pe piaţă, care să devină obligatoriu şi să-i îmbogăţească şi mai mult pe mai marii concernelor care le produc. Ce solidaritate, când în mintea fiecăruia sunt speculate scenarii care mai de care mai apocaliptice?! De solidaritate avem noi nevoie, când ni se ia ce avem mai de preţ, libertatea de mişcare sau umorul?! Toate, dar absolut toate, sunt distribuite masiv pe reţelele de socializare. Şi dacă ar fi aşa, odată ce s-a pus în mişcare unul din atâtea posibile scenarii, noi tot n-am avea suficientă putere să-l contracarăm, deci nu ne mai rămâne decât să fierbem în suc propriu şi, în loc să ne îmbolnăvim de coronavirus, să ne intoxicăm cu informaţii panicarde până la depresie sau isterie şi să ne facem stocuri suficiente de lămâi. N-avem nevoie, nu-i aşa, de contorizarea şi monitorizarea izolaţilor, mai bine să se plimbe nestingheriţi prin supermarketuri şi să fie ei, jurnaliştii, idioţi şi proşti că furnizează asemenea informaţii.
Pe fondul unei asemenea tensiuni generale, scrisoarea unei reşiţence, stabilită în Italia, poate fi o lecţie de luciditate şi un apel la solidaritate. Numele ei este Daniela Runcan, are 54 de ani şi locuieşte în Ravenna, singura româncă de acolo care trăieşte între italieni. Ea ne scrie că în zonă problema nu este panica, ci depresia şi tristeţea, fiindcă întreaga Italie a devenit zonă roşie: „Asta nu înseamnă că noi, din zona Ravenna, putem merge în Lombardia, scrie Daniela, care este o carantină în carantină generală. Viaţa continuă oricum. Mergem la muncă, iar de azi (n.r. marţi, 10 martie 2020), avem cu noi o autocertificare scrisă şi stampilată de la locul de muncă, cu care ne putem deplasa de acasă la serviciu, în caz că suntem controlaţi de carabinieri. Autocertificarea am descărcat-o de pe internet, iar la ea se adaugă ultimul fluturaş cu salariul, ca sa poţi să demonstrezi că nu e o chestie falsă, este ştampilată şi semnată de patron. Dacă rămâi la domiciliu, poţi să-ţi comanzi cele necesare şi ţi se aduc acasă. Plata se face cu cardul, nu cash. Cardul se dezinfectează cu alcool. De fapt, toţi avem cu noi, în buzunar, o sticluţă de gel dezinfectant (Amuchina), care acum a ajuns să coste foarte mult, de fapt, nici nu se mai găseşte. Problema este că spitalele sunt pline. Mai ales reanimarea unde, dacă în vremurile normale erau 10 – 15 paturi, acum e supraaglomerat. Din păcate, nu mai reuşesc să satisfacă nevoile celor care au alte patologii, au fost suspendate tratamentele de chimioterapie. În caz de accidente rutiere s-au mai păstrat paturi. Încă ceva, este adevărat … medicamentele cu care sunt trataţi la reanimare sunt Remedivir (ni le-au trimis americanii), pentru bolnavii de HIV, dar şi medicamentele pentru artrită spun că funcţionează. Italienii suferă, fiindcă sunt obişnuiţi să fie liberi, pentru ei regulile astea sunt greu de suportat, spre deosebire de China, unde ştim cu toţii ca trăiesc din reguli de când se nasc, până când mor. Nu reuşim să dormim din cauza stresului. Italienii spun că a fost nevoie de un blestemat de virus ca Italia să devină unită dar, din păcate, aşa e. Mâncaţi vitamina C chiar şi pe pâine, dacă se poate, mai ales fumătorii. În Lombardia, ceea ce aţi văzut la TV, plecările din Milano, erau de fapt dorinţa de a se întoarce acasă a studenţilor şi a muncitorilor care provin din sud. Milanezii au rămas la Milano, nu fuge nimeni! Dumnezeu să ne ajute şi, ca recomandare, dacă pot să-mi permit, îi îndemn pe români să respecte regulile impuse de autorităţi şi să fie uniţi!“.
Daniela Runcan ne-a scris mult mai mult despre noile reguli de convieţuire impuse de guvernul Italiei, după instaurarea stării de criză pe întreg teritoriul ţării, însă acestea deja au fost transmise şi în mass-media naţională. Dar am mai reţinut că ea şi-a adăugat la fotografia de profil de pe Facebook eticheta „#fermiamoloinsieme – IO RESTO A CASA – #stopcovid19“, pentru a-şi exprima solidaritatea cu drama ţării adoptive.
JCS-Alexandra Gorghiu
