REŞIŢA – Celebrul tronson de cale ferată care leagă Oraviţa de Anina se află printre cele 66 de secţii de circulaţie feroviară care vor fi scoase la licitaţie de către SC CFR SA în această lună. Din nou!
Povestea „Semmeringului Bănăţean“ începe să aducă a telenovelă. Ba se închide, ba nu se închide. Ba se scoate la licitaţie pentru închiriere. Da, cele 66 de secții sunt scoase la licitație în cadrul unei a doua runde ce se va desfășura la Bursa Română de Mărfuri, în martie 2020. Pentru calea ferată Oravița – Anina, CFR SA cere o chirie de 51.000 lei pe an, fără TVA, iar garanția de participare la licitație este de 7.140 lei.
Autorităţile locale şi ONG-urile spun că este un punct de atracţie turistică şi o valoare de patrimoniu, fiind cea mai veche cale ferată montană din România. Pe de altă parte, CFR-ul, în proprietatea cui se află, spune că este neprofitabilă. Că nimeni nu se înghesuie să călătorească pe aici, navetiştii fiind pe cale de dispariţie, iar faimoşii turişti mult cântaţi de ONG-uri şi autorităţi locale nu prea par să dea năvală. Nici CFR nu trebuie luat în serios, doar au pus pe butuci întregul sistem feroviar din România. Societatea a fost condusă ca în filmele cu Stan şi Bran, iar când spunem tren, ne vin automat în minte imagini dezolante, mirosuri pestilenţiale, condiţii minime de confort şi întârzieri astronomice. În acelaşi timp, şi cei care se agaţă cu disperare de păstrarea în funcţiune a acestui tronson au tendinţa să exagereze. Că e unic în Europa de Est (la câte locuri unice avem, e de mirare că totuşi pe hărţile turiştilor străini România este o ilustră anonimă), că valoare de patrimoniu este inestimabilă, că nu a fost gestionată cum trebuie etc. Folosit ca şi condiment în toxica friptură electorală, tronsonul dă bine. Politicieni patrioţi au comentat de nenumărate ori pe marginea acestui subiect, subliniind importanţa acestei căi ferate, dar fără a veni cu o soluţie clară pentru eficientizarea sa.
Dan Costescu, şeful CFR Călători, sugerează că ar trebui găsită o soluţie la nivel naţional pentru astfel de probleme, soluţie care să implice direct administraţiile locale în gestionarea unui astfel de tronson. Deci… minge ridicată la fileu pentru toţi cei care se bat cu pumnul în piept că ar face şi ar drege, dar de la Bucureşti nu li se permite. Să vedem acum autorităţile locale cum preiau „Semmeringul Bănăţean“ şi cum vor accesa puzderie de fonduri europene pentru a-l face profitabil şi pe urmă nu ne rămâne decât să-i felicităm pentru eficienţă şi să numărăm turiştii care ne vor vizita judeţul şi vor face un voiaj de plăcere pe ruta Oraviţa-Anina.
Adevărul este că 51 de mii de lei pe an nu este o sumă imensă, însă costurile cu întreţinerea nu le-ar suporta nicio autoritate locală din Caraş-Severin. Vremea promisiunilor electorale şi a proiectelor orale a trecut, poate vedem şi noi ceva fapte…
JCS-Nina Curiţa
