MOLDOVA NOUĂ – Primul oraş românesc pe care îl vizitează Dunărea în călătoria spre Marea Neagră se prezintă în straie vechi, cu un aspect post-apocaliptic şi fără orizontur.
Într-o plăcută zi de toamnă am luat la pas străzile prăfuite și sparte ale aşezării de pe malul Dunării. Prin oraş vezi mulţi vârstnici şi foarte puţini tineri. Doar pe la terasele de pe faleză mai întâlneşti reprezentanţii noii generaţii, sorbind molcom câte o cafea. În aer pluteşte o atmosferă de plictiseală şi moliciune. Timpul pare încremenit în prezent, fără vreo imagine clară a viitorului.
Am stat de vorbă cu câţiva localnici despre oraşul lor, problemele cu care se confruntă şi generalităţile cotidiene. Cu greu, oamenii şi–au dat drumul la vorbe şi am auzit din nou aceeaşi listă cu nemulţumiri pe care o auzim mai peste tot prin judeţ. O listă recitată cu voci monotone, fără intonaţia speranţei. Care sună ca o placă de pick-up vechi, care sare şi reia la nesfârşit acelaşi pasaj. Lipsa locurilor de muncă este cap de listă şi aici, infrastructura oraşului este sublimă dar… lipseşte cu desăvârşire, vorba marelui dramaturg. Strategie de viitor… o fi pe undeva prin birourile autorităţilor locale, dar cetăţeanul de rând habar n-are de ea.
Tinerii fug din Moldova Nouă, caută cu înfrigurare o cale de acces spre Timişoara sau spre eternul vis occidental. Nu poţi să-i condamni, aici nu li se oferă nimic. Decât să-şi rupă încălţările pe surogatul de străzi din Moldova Nouă, preferă să-şi caute norocul în altă parte. Oriunde în altă parte, numai aici NU! Indiferent de statutul lor social sau nivelul de studii, toţi se uită spre alte meleaguri. Moldova Nouă va rămâne fără elite şi fără forţă de muncă. Şi asta se va petrece în viitorul foarte apropiat. Şi odată plecaţi… nu ştiu ce ar mai putea să-i aducă înapoi.
Dacă Moldova Nouă nu va veni cu o soluţie urgentă la criza locurilor de muncă, liniştea se va aşterne încet-încet peste oraş. Liniştea sărăciei şi a lipsei de perspective. Adică sfârşitul unei aşezări. Omul are în el, genetic, instinct de supravieţuire şi când un habitat nu-i mai asigură mijloacele de trai, migrează. Poate fi oprit acest proces? Doar autorităţile locale ştiu asta. De îndată ce vom reuşi să luăm legătura cu cei de la Primărie, mai ales cu primarul Torma care a promis că ne va povești despre proiecte şi alte cele, vă vom anunţa şi pe dumneavoastră. Până atunci, privim Dunărea! Măcar ea a rămas la fel de frumoasă.
Flavius Militaru