REȘIȚA – Citeam undeva că oamenii sunt cele mai ieftine lucruri ce pot fi cumpărate cu bani.
Sună dur? Da. Dar mult mai dur este să vezi că prietenul din copilărie, cu care împărţeai tenişii la orele de sport sau jucai şotron pe caldarâm, sau adolescentul de mai târziu, cu care împărtăşeai aceleaşi idei despre oameni, viaţă şi trăiri a dispărut. A rămas doar fizicul lui, frumos ambalat în haine de firmă şi într-o aroganţă care îţi taie orice poftă de a continua vreun dialog, fie şi despre banalităţi. Te încăpăţânezi să faci o glumă, însă ai uitat că cel din faţa ta ocupă acum o funcţie. Repet, ocupă o funcţie, nu a trecut prin chinurile purtatului pe umeri al unei afaceri sau prin toanele vreunui patron. Are o funcţie care îi permite să fie „altfel“, să te întrebe ironic-disprețuitor dacă tot acolo stai sau tot maşina aia o ai. Oricum nu îţi ascultă răspunsul, pentru că întrebarea era doar o scuză care să-i permită să-ţi spună despre tot ce are el. Iar când îl întrebi dacă a luat credit pentru astea, rămâne puţin blocat şi răspunde că da, dar ce are, are un salariu bun și poate achita. Măreşti puţin ochii, încerci să îi reaminteşti de firava prietenie ce vă mai leagă şi îi spui „ai doar o funcţie, nebunule!“, nu cred că merită riscul unui credit; înălţimea scaunului de jeep este doar un pic mai mare decât a unei maşini „banale“ şi cu mult mai mică decât cea a unui TIR, de exemplu. Gata. Aroganţa, ambiţia, timpul pierdut cu o reîntâlnire rămân blocate. Se deblochează totul când apare aşa o grabă de moment şi întâlnirea a luat sfârşit. Rămâi în urmă şi mesteci momentul, nici nu ştii ce a fost sau de ce.
Rememorezi clipe, te gândeşti la lucruri. Te gândeşti la oameni. Şi în minte îţi apar mulţi, cunoscuţi sau necunoscuţi. Oamenii se schimbă, asta este cert. Toți o facem; ne schimbă viaţa, experienţele, greutăţile, funcţiile. Dar cea mai urâtă transformare o suferă cei pe care îi schimbă banii. Când bogăţia nu este susţinută de eleganţă, caracter sau educaţie, nu este decât ceva ieftin. Când oamenii îşi vând crezurile, principiile sau valorile pentru bani, societatea nu evoluează spre bine. Când oamenii se lasă cumpăraţi, când îşi vând prieteniile sau omenia, sunt ieftini. Şi este aşa de trist să constaţi că cele mai ieftine lucruri pe care le pot cumpăra banii sunt oamenii… Nu pungile de la supermarket, ci oamenii. Când cumperi cartofi, o cutie de chibrite sau orice alte bunuri, nu se schimbă nimic. Când însă poți cumpără oameni, atunci se schimbă multe…
Văd în jur lucruri şi situaţii care mă bulversează, dar încerc să mă autoîncurajez. Ştiu şi cunosc oameni, puţini ce-i drept, care nu s-au schimbat pentru nimic, pe care viaţa şi funcţiile nu i-au transformat. Sunt cei cărora nimeni nu are ce să le reproşeze, care nu sunt vulnerabili, nici hoţi şi nici coruptibili. Şi îi preţuiesc. Ei sunt cei care mă fac să îmi reamintesc că orice funcţie ai avea, oricâţi bani deţii, nu ai cum să cumperi bunul simţ, zâmbetul curat al persoanei dragi, tinereţea, sănătatea, vremea frumoasă, prietenii adevăraţi, dragostea reală, bunătatea, demnitatea, liniştea din suflet, inteligenţa, bucuria, recunoştinţa, curajul, o clipă de viaţă în plus, încrederea, iertarea, nemurirea, o rază de soare… Adică acele lucruri pentru care un om, în anumite momente ale vieţii, şi-ar da toţi banii, dar degeaba!